Lumea regală, dragoste interzisă- ✎ -

Capitolul 1

20 de ani mai târziu

Adormită, mă trezesc toată udă în secunda, în care apa rece făcuse contact cu pielea mea. Privesc înspre femeia din fața mea, ce stătea cu mâinile sân, și-i  zâmbesc iritată.

     — Ce? Ți-am spus că dacă nu te trezești la timp voi turna apă pe tine.

     — Mamă, mă trezeam imediat! Nu trebuie chiar să faci asta. Aish!

Furioasă, mă ridic din pat căutând haine de schimb sub privirea mamei ce se abținea să nu râdă.

     — Privește partea bună, nu trebuie să-ți mai faci baie.

Mama pleacă, iar eu mă schimb rapid și ies afară la tata, ce meșterea o sabie în atelierul lui împreună cu Taehyung, fratele meu mai mic.

     — Ți-a plăcut baia de dimineață Mirabel?

Mă întreabă Taehyung cu un rânjet pe față. Ce i l-aș mai șterge dacă nu ar fi tata aici, dar mă abțin fiindcă nu vreau să fiu certată.

     — Ce faci tată?

Mă uit, curioasă, la metalul topit ignorându-l pe acel ștrumpf idiot care mă enervează zi de zi.

Tata își ridică privirea senină spre mine și-mi zâmbește blând.

     — Ai uitat că sunt și eu unul dintre cei ce se ocupă cu făurirea săbiilor? Mă întreabă râzând.

     — Nu, n-am cum să uit asta, tată. Îi răspund veselă.

Își coboară din nou privirea în jos la munca sa, iar eu continui să îl privesc mulțumită. Sunt mândră că tatăl lucrează în slujba regelui.

Este un om puternic, dar în același timp blând, și cu toate că uneori mă mai ceartă, din cauza lui Taehyung, bineînțeles, eu îl iubesc și voi fi în continuare mândră de el.

     — Mirabel! Aud ca prin vis vocea tatei.

     — Da?

     — Iar visezi prinți și prințese? Râde el de mine.

     — Tată! Exclam rușinată. Nu mai visez de mulți ani prinți și prințese, asta se întâmpla când eram mult mai micuță.

El doar surâde și-și continuă treaba. Între timp, îmi vine o idee.

     — Tată, ce zici de o plăcintă cu mere? Îl întreb, știind că îi place mult atunci când o fac eu.

     — Bună idee! Abia aștept să mănânc, ești cea mai bună când vine vorba de mâncare!

Roșesc la vorbele tatei, și, sub privirea dezgustată a fratelui meu, plec la mama, în bucătărie.

     — Mamă, avem tot ce ne trebuie pentru o plăcintă cu mere?

Mama începe a verifica rafturile și se întoarce spre mine cu un borcan și un coș gol.

     — Din păcate nu mai avem mere, și nici zahăr.

Stau puțin pe gânduri, nu aveam intenția să ies din casă astăzi, dar pentru tata fac orice.

     — Mă pot duce eu în sat să le cumpăr.

     — Ce? Nu! Este prea periculos pentru o fată ca tine!

     — Dar, mamă, pot să am grijă de mine!

     — Nu, este nu!

     — Chiar și dacă îl i-au pe Taehyung cu mine?

     — Atunci, poți merge, dar fratele tău este șeful.