Iubire sau ura?! [SasuSaku]

Capitolul 7 - A venit.

¬Dupa 3 luni ¬

Priveam fascinata cum mii de picaturi de izbesc de geamul masinii la care ma holbez dupa ceva interesant,dar este ceva imposibil.As vrea sa-mi mut privirea spre altceva,dar stiu ca daca o voi face nu voi intalnii nimic care sa ma faca interesata.

Linistea din masina este atat de apasatoare incat ma face sa urlu primul lucru care imi trece prin minte,doar ca sa fac putina conversatie.Dar mai bine nu,nu vreau sa par o descreierata care nu stie ce e aia liniste.O sa para ciudat,si jenant.Bine,pentru mine..nu cred ca soferului iar pasa putin ,sau iar fi jena.Probabil m-ar considera o maimuta cu parul roz care a scapat de la zoo,si care vrea sa fuga in Hawaii pentru a lua o mica pauza de la toata agitatia din jurul sau si sa isi puna ordine in gandurile incalcite care ii zboara ca niste fluturi prin cap.

Ar fi prea frumos daca treaba ar sta chiar asa..

Dar nu,totul trebuie sa fie greu,mai greu decat o problema la geometrie pe care trebuie sa o rezolvi pentru ati indrepta nota.

Dar problema aia are asa multe cai,asa de multe incat sunt asemanatoare si te fac sa devii confuz,care ar fi putut fi cea corecta care te-ar putea scapa de o nota proasta.Ajungi sa o alegi pe cea gresita,care pare cat se poate de credibila si corecta,dar realizezi pe la jumatatea drumului ca totul nu ti se mai pare corect,frumos si credibil.In schimb vezi partea rea a caii,pe care ai fi vrut sa nu o alegi.Ai vrea sa tai tot cu o singura linie,si sa te intorci la cea corecta,dar teapa.Deja ai fost punctat si insemnat cu calea gresita si nu mai poti repara nimic.

Si dupa aceea te intebi de ce ai ales acea cale?Ce te-a facut sa o alegi?De ce te-a ademenit asa usor?Poate,speranta ca va fi cea corecta?Speranta ca,daca o vei alege,vei reusii sa castigi ceva ce ai vrut mereu.

'' - Niciodata sa nu crezi in oameni.Ei mereu incearca sa te apere de anumiti monstrii,cand adevaratii monstrii sunt chiar ei!''

Cuvintele bunicii sunt al naibii de dureroase.Dar adevarata durere este ca,mi-a zic cuvintele astea chiar inainte sa plece de printre noi.

-Domnisoara,am ajuns.

Vocea soferului ma tarase la realitate,unde ca si ultima data,ploua.Ii multumesc,si ii intind banii si dupa ies din masina lundu-mi geanta si umbrela.Imi deschid umbrela si inaintez repede spre trotuar pentru a nu primii un dus gratis de la cineva care e pus pe sotii.

Ma indrept grabita spre usa casei,cautand cu mana libera cheile in geanta.Dupa cateva minute bune in care am cautat afurisita aia de cheie,scotand pe gura cuvinte colorate pentru stangacimea mea,o gasesc prin fundul gentii.O scot victorioasa si ma indrept cu ea spre usa pentru a o deschide.Dar surpriza,era deja deschisa.

Intru in casa bolborosind in barba unde caldura imi izbeste fata rece.

Ma descalt rapid,si imi dau paltonul roz jos,aruncandul pe canapea.Merg in bucatarie,si caut ceva mancare prin frigider,de unde imi iau o ciocolata.Urc repede in camera unde ma trantesc in pat mancandu-mi ciocolata.

Ploaia continua,iar fiecare picatura izbindu-se mai repede de pamantul rece.Dansul lent al ploii ma linisteste si ma face sa intru incet,in acelasi pas ca si acele picaturi.Respiratia mi se opreste instantaneu cand observ acea masina neagra oprind in fata casei mele , pardon. Casa noastra . Eu ,Hinata si Naruto locuim impreuna inca din ziua in care am fost externate.

Ziua din care nu am mai auzit absolut nimic de el..Pana acum.

*Flashback*

Azi insfarsit voi fi externata.Voi evada din spitalul acesta care m-a facut o nebuna,insfarsit voi putea simtii mirosul aerului curat,voi auzi rasetele copiilor,ciripitul pasarilor,ma voi intoarce la viata.