TOXIC LIPS || Zayn Malik

7

In drum spre casa, ma chinui sa o duc pe Sky spre masina pentru ca, la naiba, fata asta se inclina dintr-o parte in alta. Mana ei este plasata inconjurul gatului meu iar toata greutatea ei imi revine mie. Mi-a fost atat de dor de ea. Gandurile mele trec instant la Caroline, in fiecare zi, timp de 3 zile am sunat-o si i-am dat mesaje incontinuu, dar in zadar. Era o obisnuinta sa plece de acasa si sa ma contacteze doar in dimimeata urmatoare, dar 3 zile? M-am gandit sa anunt autoritatile dar Sky a spus ca probabil si-a gasit pe cineva si sigur se va intoarce in maxim o saptamana. Sper sa fie asa, imi fac griji pentru ea.

-Heiiiii! Cu tine vorbesc domnisoara Morris! Sky imi intrerupe gandurile. E atat de amuzanta cand e beata.

-Poti te rog sa termini si sa imi spui Vanessa? Spun incercand sa mentin tonul de seriozitate.
Se uita la mine ca si cum m-ar deranja ca imi pronunta numele de familie iar apoi bufneste in ras. Ii urmez imediat exemplul pentru ca la un moment dat radea isteric. Dupa cateva minute, ajunsesem la masina, ii deschid portiera din spate si o ajut sa urce.

-Baiatul ala e asa dragut! Ofteaza ea.

-Cine? Tipul ala cu care ai stat aproape tot timpul? Damon?

-Derek! Urla.

-Calmeaza-te, Noel! Doar imi bateam joc de tine. Ii urmez exemplul spunandu-i numele de familie.

-Cand imi pronunti mie numele de familie suna ca si cum as fi unul dintre spiridusii lui Mos Craciun!
Incep sa rad la afirmatia ei iar ea se bosumfleaza.
Dupa un timp in care Sky nu a mai spus nimic imi pot da seama ca a adormit pe bancheta din spate. In drum spre casa opresc la un non-stop pentru mancare si alte lucruri necesare pentru noi.
Imi pun pungile pe scaunul din dreapta si continui drumul.
In final, am ajuns si am coborat din masina, am luat-o pe Sky, ea fiind pe jumatate adormita si am dus-o pana pe canapeaua din sufragerie, nu cred ca era in stare sa urce scarile pana in dormitor asa ca i-am dat tocurile jos si o bluza lunga iar apoi am invelit-o cu o patura incredibil de moale.
Ma intorc inapoi dupa sacose si aranjez toate lucrurile in frigider si prin dulapuri.
Ma asigur ca am inchis usa iar apoi ma indrept spre dormitor, ma demachiez si imbrac cea mai comfortabila pijama pe care o am, parul il las desprins, fiind usor ciufulit iar la final cobor inapoi la Sky pentru ai da un pahar cu apa, stiu ca are nevoie de unul.

-Sky! Soptesc usor.

-Mhmmm. Mormaie in somn.

-Haide! Bea putina apa!
Ia paharul fara retineri si ia cateva guri mici din el.

-Inca una si o sa imi multumesti maine dimineata.
Se uita la mine cu doar un ochi deschis iar apoi imi spune 'multumesc', ii dau o imbratisare apoi ii aranjez perna ca sa stea mai comfortabil.
Ma intorc usurata in dormitorul meu si ma arunc in pat inchizandu-mi ochii si intrand intr-un somn adanc.  

...

Imi aud telefonul vibrand si ma trezesc brusc, frecandu-mi ochii ca sa pot vedea apelantul. Era Austin iar ceasul indica ora 4 dimineata. Omul asta ar trebui sa stea mai putin la petreceri.

-Vin sa iti deschid! Spun stiind ca era la usa.

-Sunt John! Baiatul de la capatul firului raspunde, respirand greu!

-Cine e... *sunt intrerupta imediat*

-Austin a avut un accident!

-Ce? Tip iar lacrimi incep sa curga usor pe obrajii mei.

-E destul de grav! Vin-o la Mussachusetts (cel mai bun spital din Boston)