Am renunțat de mult la gândul că într-o zi o să fiu fericită lângă cineva. Că o să mă trezesc în brațele bărbatului de care o să fiu îndrăgostită nebunește. De persoana pentru care aș fi în stare să merg până la capătul lumi. Mi-am dat seama că ori cât de mult aș încerca să nu mă implic sentimental încă de la început, nu pot.
Știți cum câteva sute de mesaje, câteva ieșiri în care nu faceți altceva, doar voi doi într- o mașină la ora 01:00 stând și vorbind vrute și nevrute, râzând și poate câteva săruturi furate. Se ajunge la câteva mesaje pe zi, răspuns greu, găsit tot fel și fel de scuze ca să nu ieșiți. Doare. Doare pentru că te atașezi. Chiar dacă poate pentru persoana respectiva chestiile de mai sus sunt banale, pentru uni pot însemna multe.
Am obosit. Am obosit să aștept. Am obosit să sper. Am obosit să văd in jurul meu doar lume fericită. Am obosit să mint că sunt bine. Am obosit să zâmbesc. Nu mai pot. M ai adus unde nu credeam ca o sa ajung. Ce naiva am fost. Credeam ca dacă o sa fiu acolo pentru tine, ca o sa te susțin necondiționat, ca am sa fac tot ce pot sa ne fie bine , tu nu o sa pleci, dar ai plecat. Nici măcar nu te ai uitat înapoi. Nu mi ai dat nici măcar o explicație. Știam ca o sa pleci , dar am sperat pana in ultima clipa, ca vei rămâne. Mi ai zis ca ți la mine, mi ai arătat asta si apoi dintr o data te ai răcit. Te priveam. Vedeam cum te răcești tot mai mult de mine și mă durea pentru ca oricât încercam nu reușeam sa ajung la tine. Cel de care m am îndrăgostit. Mă doare. Am avut încredere in tine. Și tu m ai trădat. M ai făcut sa nu îmi mai doresc sa iubesc. Sa fug de tot ce înseamnă asta. Sa nu mai las pe nimeni sa se apropie de mine. Am renunțat să mai sper ca noi doi mai avem un viitor. Am încercat sa te uit. Nu te am mai căutat. Au trecut câteva săptămâni bune. Adormeam cu gândul la tine. Dacă se merita sau nu sa te caut. Dacă sa îți scriu sau nu. In fiecare seara adormeam plângând. Rând pe rând am renunțat la lacrimi. Nu mă mai gândeam la tine, prea des. Iar când am crezut ca te am lăsat in urma, ai revenit.
-"Hei. Ce faci, străino?" Și mi ai dat iar lumea peste cap.
Am revenit. Scuzați mi absenta. De data asta, sper sa nu mai dispar așa de mult timp. Îmi cer mi de scuze pentru lipsa mea. Dar inspirația mă cam lăsat. O sa incerc sa ma adun și sa scriu din nou constant.
