Începutul este mereu unul incitant. Începutul meu a fost cu tine. Prima mea amintire, adâncimea ochilor tăi, dubla personalitate, durerea și voința cu care doreai să sfâșii între dinți viața care ți-a fost dăruită.
Ai fost (ești) un câine blând, dar nu cu mine. Pe atunci eram de aceeași înălțime, tu ajunsesei la maturitate, eu de abia împlinisem patru ani într-o vară călduroasă. Ai fost un câine lup, un soldat al poliției, un detectiv și un prieten pentru familia mea. Ai fost antrenat să găsești și să elimini pericolul celui ce te are-n grijă.
Nu știu fiecare detaliu, îmi amintesc a mia ta ieșire din gardul ce te ținea închis, îmi aduc aminte blana ta murdară și aurie prin care trecea aspru aerul în timpul saltului. Eu și tata ne plimbam prin curte, mama citea o carte mai veche decăt puteam număra pe degete la vârsta aceea. Fratele meu, tot copil, se juca cu prietenii în camera lui când te-a auzit lătrând zadarnic. Tu ai fost primul care a observat ce viitor arată ochii mei. Aveai dreptate, am devenit o persoană oribilă. Ai fost primul care a încercat să salveze suflările pe care eu le-am luat. Te-ai apropiat de mine cu o viteză pe care nu o anticipasem după anii mei. Scopul tău a fost să mă vezi fără viață, un scop bun.
Mama a spus mereu că ochii tăi, Athos, au fost ca ai unui criminal, însă pe ai mei nu i-a observat, doar tu, câine bun!
CITEȘTI
Caligrafia Viselor
Short Story- Câte o bucățică pentru fiecare suflet în parte care-și alină durerea în proză și versuri.
