Ce as vrea sa-ti spun, dar nu pot..

Ce mi ai facut?

Fiecare celula din corpul meu ii simte lipsa, in fiecare secunda, in fiecare minut, in fiecare ora, in fiecare zi.M am obișnuit cu asta, tind sa cred ca asta e cel mai bun lucru dintre toate.Ma abțin atât de mult sa nu o îmbrățișez și sa ii spun cât mi a lipsit o îmbrățișare de a ei, cât de mistuitor e dorul pentru ea, cuprinzându ma.După un an de zile, încă o iubesc, încă simt nevoia sa vorbesc cu ea in cele mai grele momente, încă simt nevoia sa o imbratisez intr o zi grea, pentru a mi trece oboseala și pentru a avea puterea de a continua.Îmi găsesc liniștea lângă ea, lângă fata de care m am îndrăgostit acum mult timp, lângă fata pe care vreau sa o văd in fiecare clipa a vieții mele și sa ii spun cât de mult o iubesc..Ce n as da sa simtă și ea lucrurile astea, ce n as da sa mi mai spună, măcar o data, un "te iubesc" sincer.Ma gândesc la acum câteva luni, ca ii lipseam, ca își dorea sa ma aibă aproape, ca îmi voia binele, iar acum cel mai probabil, nu se mai gândește la vreunul dintre lucrurile enumerate..E ironic ca ajungi sa te îndrăgostești de persoana la care te aștepți cel mai puțin, nu?As vrea atât de mult sa i pot destăinui ceea ce simt, cât de puternice sunt sentimentele și cât de tare vreau sa o fac sa se simtă iubita, dorita.Vreau sa i fiu alinare in zilele lipsite de soare, sa își găsească puterea sa meargă mai departe atunci când lucrurile se prăbușesc, iar dacă cade intr o prăpastie, sa cădem împreuna și sa ne ridicam mai puternice decât niciodată.Încă ii simt parfumul, uneori, fără sa ma gândesc la ea, sau fără sa o văd in ziua respectiva, ciudat nu?Se spune ca memoram parfumurile, iar eu am memorat parfumul ei, care la un moment dat, sau poate chiar și in ziua de azi e preferatul meu, obișnuiam sa vorbim și despre asta și cât de mult ii adoram mirosul.Ard de dorul sau, de tot ceea am fost cândva.Acum ma gândesc la faptul ca, atunci când ii spuneam te iubesc, făra sa ma gândesc, pentru ca asta simteam, eram o norocoasa, puteam sa ii spun asta, iar uneori sunt geloasa pe mine din trecut.M as întoarce in timp și as rămâne acolo, lângă ea, in vara 2020, poate chiar si in Septembrie, însă m as bloca acolo, fără ca timpul sa se scurga, dar as prefera sa fiu eu de acum, mai cerebrala si sa știu toată povestea dintre noi, sa știu cât de mult am ajuns sa o iubesc și nu in modul in care credeam eu atunci.As plânge de as rupe, aș săruta o și i as spune cât de mult o iubesc.Dar din păcate, asta nu este realizabil, este imposibil.