Jeff the Killer-Criminalul Amorului

Cap. I

   Mă plimbam noaptea pentru a căuta o nouă victimă.Pădurea toată era însă pustie.Mă îndrept spre casă sperând că voi vedea ceva mai bun.Brusc mă văd cum privesc o fată de vârsta mea îmbrăcată în pijamale.Mă gândesc apoi cum s-o omor.Doar nu o să ciocăn la ușă,eu nu-s normal.Văd fereastra deschisă și intru pe ea.Fata stătea cu spatele la mine,pe canapea,uitându-se la televizor.Mă apropii tot mai tare,curios,să-i văd fața.Ajung chiar în spatele ei și îi pun cuțitul la gât.
   -Ce o să-mi faci?
   Și eu ce să-i spun acum?Avea un ton atât de calm și serios,încât îmi pare că nici nu s-a speriat de mine.Închide televizorul și pune telecomanda lângă ea.Se întoarce către mine și îmi strânge mâna în palmele ei micuțe și firave.
   -Eu sunt Ema.
   -Eu sunt J--
   -Jeff the Killer.Sunt mare fan!
   Împietresc la auzul acestor cuvinte.Se ridică de pe canapea și se duce în fața dulapului.
   -Aș fi vrut sã mai stai,dar nu o să poți.Trebuie să mă culc,poate ne vedem mâine.
   Se bagă în pat și eu sunt nevoit să plec.Mă îndrept spre fereastră,dar sunt întrerupt de Ema,care îmi zice:
   -Dacă tot ești acolo închide și lumina.

•••••••••••••••••••••••••••••

   Ajuns acasă mă bag direct în pat,parcă nu mai îmi este chef de nimic,mă uitam ca un prost pe tavan și mă tot gândeam la ea ....
   -Ema ... !
   Îmi înfig cuțitul în perete și încerc să dorm ,însă la naiba,eu nu pot să dorm,nu pot închide ochii (poate pentru că nu am pleoape),gândurile trec șiroi prin minte și nu mă pot gândi la altcineva.Oare eu ... Să plac? Nimeni nu mă place,nu m-a plăcut și nu mă va plăcea vreodată.
   Consider că mâine ar trebui să-i fac o scurtă vizitã,să o cunosc mai bine ...