3

74 3 0
                                    

*

-Am crezut ca nu mai vine pauza…Erika hai sa ne grabim sa gasim o masa pentru pranz.MOOOr de foame.

-Atunci mai bine ne-am grabi.Faci urat cand iti e foame.

-Nu pot sa    cred  ca ai spus asta.Adica sunt cea mai calma persoana pe care o cunosc.Ma simt de-a dreptul ofensata.

-Lauren,recunoaste!Un uragan e mult mai linistit decat tine.Adica ar putea trece neobservat in comparatie cu tine.

-Erika!!Nu pot sa… nu am putut continua discutia cu ea pentru ca mi-a fost atrasa atentia de ” Zuzi si formatia” care se pare ca se indreptau spre noi.

-Lili cred ca ar trebui restrictionat accesul in cantina.Adica s-ar putea sa ma aleg cu o indigestie daca mananc in aceeasi incapere cu astea.Nu crezi.

Erika incerca sa ma opreasca insa prea tarziu...am luat primul pahar pe care le-am gasit si i-am „imbunatatit” stilul pitipoancei ,apoi le-am aplicat acelasi tratament cu cafea si clonelor sale.Nimeni ,dar absolute nimeni nu se ia de prietenii mei.Nu imi pasa ce spune de mine,dar a comentat de Erika si nu trec asa ceva cu vederea.

-Data viitoare ma voi asigura ca iti voi imbunatati atat machiajul cat si frizura.

Le-am lasat sa se smiorcaie si sa urle si am plecat insotita de aproape de Erika.La iesirea din sala  dau nas in nas cu infumuratul de la ora care spre deosebire de ceilalti colegi nu zambea statea doar acolo si se uita cand la mine cand la experimentele esuate “acum cu aroma de cafea”.

-Nu crezi ca ai fost putin rautacioasa?

Nu pot sa  cred.Adica le apara..!!!Cine se crede nu stie nimic despre mine si crede ca ma poate critica.

-Daca nu vrei sa ai parte de acelasi tratament eu zic sa te feresti din calea mea.

-Ooo..Mica si periculoasa… ar trebui sa fiu speriat?Pentru ca inca nu ai reusit sa ma faci sa fug.

Gata a intrecut masura!!Toata lumea stie ca nu imi place sa fiu provocata,mai ales de doua ori in nici cinci minute.

Iti arat eu “mica”.Asa ca am luat primul pahar pe care l-am gasit si am incercat sa il arunc in el,dar nenorocitul sa miscat mai repede si  cea care a ajuns uda am fost eu.

Partea buna :era apa si nu cafea, partea proasta:nu era de joaca cu baiatul asta.Dar nu mi-a pasat niciodata daca individul din fata mea era mai puternic decat mine si nu o sa-mi pese nici acum...Nenorocit venit de  pe Marte ce esti..Nu scapi asa de usor.

Asa ca de data asta am luat o farfurie plinaaa cu mancare pe care i-am aruncat-o fix in fata.

-Nu raman datoare niciodata!

-Nici eu!

M-am dat un pas in spate si eram pregatita de lupta.Cat de pregatita puteam fi cu o lingurita in mana.

Ma asteptam sa faca ceva,sa arunce cu ceva in mine, sa urle ,sa incerce sa ma loveasca in schimb se apropia cu pasi lenti spre mine in timp ce isi indeparta mancarea de pe fata,iar eu nu puteam sa o iau la fuga,desi in momentul ala mi-as fi dorit sa nu fiu asa de orgolioasa si incapatanata.

Abia acum am putut observa ce bine arata..adica arata bine de la distanta,dar de aproape e visul oricarei fete,daca ignori cantitatea ridicata de mancare de pe fata.Trebuie sa recunosc ca daca nu ar fi asa de nesuferit,poate mi-ar fi placut putin,dar putin de tot.

Cine ar rezista unui tip brunet,cu ochi albastri si un corp bine lucrat.Vreau sa spun ca arata bine ,dar nu era ca monstrii aia care trag de fiare in continuu de parca pentru asta traiau.Nu...el era numai bun,era perfect recunoaste .

Oke discutia cu mintea mea a fost intrerupta de ochii aceia albastrii care puteam sa jur ca s-au intunecat.

-Asta e razboi.Si te asigur ca o sa mi-o platesti scumpo.Tocmai ti-ai facut un dusman!

Dupa ce a spus toate astea s-a intors si a plecat ,lasandu-ma prada privirilor tuturor care privira muti intreaga scena.

You are trouble!!!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum