Profesorul de matematica//[P.JM]

Capitolul 9

*Dimineata*

Cineva bate la usa in disperare. Ma ridic din pat si ma uit la ceasul de pe perete ce arata ora 12:20. Oftez si deschid usa.

-Yaa,ce vrei la ora asta?
-E 12 ceasul si tu abia acum te-ai trezit?
-Da,ce e?
-Nu ziceai sa merg cu tine la mall?
-Aish,ba da. Dar nu acum. Acum vreau sa dorm.

Jimin ma da din usa si intra in camera mea.

-Ce faci aici?
-Du-te la baie si pregateste-te pana iti gasesc eu haine.
-Aish..

Intru in baie si imi fac rutina ca in fiecare dimineata. Ies din baie si il vad pe Jimin ca statea pe marginea patului si zambea la telefon.

-Cu cine vorbesti de zambesti asa la telefon?
-Ah,cu nimeni. *ia telefonul si il ascunde la spate*
-Yah,arata-mi si mie!
-E fata de care imi place.

Cand aud asta ma intristez putin,dar incerc sa ascund asta.

-Vreau si eu sa o vad pe norocoasa.
-N-nu acum.

Ma duc la el si incerc sa ii iau telefonul. Fara sa-mi dau seama eram peste el. Eram foarte aproape unul de altul. Faptul ca eram atat de aproape de el imi facea inima sa bata de doua ori mai tare. Stanjenita de situatia actuala ma dau de pe el.

-S-scuze. *spun eu cu privirea in jos*
-Oh,nu-i nimic. Uite hainele.

Dupa ce m-am schimbat cu ce mi-a dat el am plecat spre mall. Ne-am plimbat prin mai multe magazine,dar Jimin tot statea cu capul in telefon dar am ales sa ignor asta.

-Hai sa mergem undeva sa mancam.

Am mers la un restaurant din mall. Jimin s-a dus sa ia doua meniuri, iar telefonul lui era pe masa. Nu am bagat de seama,dar o notificare ii face telefonul sa se deschida. Ma uit la mesaj si vad ca era iar Min So. Cred ca de asta zambea azi dimineata la telefon si tot timpul cand se plimba cu mine statea si butona telefonul. Numele ei era trecut 💕Min So💕. Cred ca ea e fata de care ii place.

Ii las telefonul inapoi pe masa si vad ca vine si el.

-Ce vrei sa iti iei pana la urma?
-Nu stiu.*ii raspund sec*

La scurt timp vine si un chelner si ne ia comanda. Nici nu mai aveam chef de mancare acum,dupa ce am vazut aia. Ne aduce si chelnerul mancare,iar eu in loc sa mananc ma jucam cu betisoarele prin mancare.

-Parca iti era foamne. De ce nu mananci?
-Nu imi mai e foame.
-S-a intamplat ceva?

Oftez si dau din cap semn ca nu s-a intamplat nimic. Nu ma asteptam ca Min So sa fie fata de care ii place. Oftez a nu stiu cata oara si ma sprijin de spatarul scaunului.

-Hana,ce ai?
-Ti-am spus ca nu am nimic.
-Atunci de ce vorbesti asa sec cu mine?
-De ce nu mi-ai spus ca iti place de Min So?
-P-poftim?
-Am vazut cum ai trecut-o in telefon. De asta nu vroiai sa imi spui de cine iti place? De asta stateai numai cu ochii in telefon?
-Nu imi place de Min So.
-Eu am plecat.

Imi iau telefonul de pe masa si am plecat. Nici nu am bagat de seama ca mi-am lasat pungile cu haine la masa. La cati nervi aveam numai de haine aveam eu chef.

Iau un taxi de la mall si plec spre casa. Cum ajung acasa,trantesc usa si ma las in jos,lacrimile curgand pe obrajii mei. Nici nu stiu de ce tot imi faceam sperante cu el. Era de asteptat ca nu o sa ma placa pe mine si o s-o placa pe fata populara din tot liceul.

Stau de ceva timp sprijinita cu spatele de usa si plang ca o proasta. Cineva bate in usa,iar eu ma ridic si deschid usa. Era Jimin cu pungile pe care le-am uitat la restaurant. Vreau sa inchid usa dar el pune piciorul si ma impiedica de la actiunea ce tocmai urma sa o fac.Intra in apartament si lasa pungile in sufragerie apoi vine din nou la mine.

-De ce plangi?*spune si imi ia fata in palme*
-Lasa-ma.
-Nu te lasa pana nu imi spui de ce plangi.
-De ce ti-ar pasa? Du-te la Min So.
-Nu imi place de ea!
-Atunci de cine iti place,hm?
-Nu pot sa iti spun de cine imi place.
-Lasa-ma singura,te rog.

Nu mai spune nimic si pleaca,trantind usa in urma lui. Ma duc in camera unde ma pun in pat si continui sa plang,la scurt timp adormind.