Forever Together

Sunt liberă

        În sfârșit am scăpat de tot. Un nou început, o nouă viață mă așteaptă și de data asta va fi exact așa cum vreau eu. 

       Abia am așteptat să se termine vara și să vina Septembrie, să plec împreună cu prietena mea Maria la facultate. Ne-am căutat toată vara chirie, după ce am aflat că am fost amândouă admise la aceași facultate. Am lucrat ca să ne mai strângem și noi ceva bani pe timpul verii, să nu ne axăm doar pe părinții noștri până ajungem în Timișoara și ne angajăm. 

      După ce am văzut că am intrat la facultate, eu și Maria am fost în zilele când nu era nici una la muncă în Timiș, ca să ne găsim și noi o chirie. Am vizitat într-o zi cinci chirii și mai bine nu le vizitam la ce specimene erau acolo, am zis că mai bine nu. La una dintre ele, apartamentul era la etajul patru. Nu ne deranja așa de tare, vorba mamei Mariei ,, Suntem tinere, putem urca patru etaje". Dar, alta era problema. Vecinii de acolo , mai ales barbații erau nașpa, Foarte Neplăcut, 10-15 minute cât timp am fost și am vizitat apartamentul au fost niște lăudăroși cu mine și Maria. Unul dintre ei a început să ne de-a porecle mie și ei. 

     Începea să ne strige la început frumoaselor, păpușelor, ceva basic, dar, după a început cu ceva și mai și.... Mamă ce picioare aveți..., și multe altele, dar mai bine nu le mai zic, că nici nu vreau să îmi mai aduc aminte. 

         Nici la a doua chirie nu a fost mai bine. Oamenii erau cât de cât ok, pentru că erau mulții oameni mai în vârstă, dar apartamentul nu arăta deloc bine în realitate cum arăta în poze. Clar am zis că nu, iar a treia chirie era în același cartier așa că am tăiat-o direct de pe listă și nu am mai stat la discuți. 

        Eram deja obosite și nu prea mai aveam o speranță că vom găsi ceva, dar, totuși am mers și la ultimile 2 chirii. La penultima chirie, agentul imobiliar ne-a spus că deja este dat. Am mers și la ultima. Cartierul era fain, apartamentul la fel, era fix ce ne trebuia, dar, se pare ca a mai crescut prețul datorită zonei și nu ne mai permiteam.

     Stăteam afară pe o bancă și ne întrebam ce să facem acum. Chirii dacă găseam să fie ok nu ne permiteam sau oamenii/apartamentul era nașpa în caz că poate găseam ceva ce ne permiteam. 

       Până la urmă am decis să mergem la cămin. Am auzit că dacă eram la aceași facultate puteam vorbi să stăm în aceași cameră, așa că era numa bine. Am mers la facultate, ne-am interesat despre acte și când am ajuns acasă am trimis toate actele necesare prin mail. 

      Toată vara a fost numa muncă, ieșit și nerăbdarea de a pleca la facultate. Să las trecutul în spate și să pot începe o viață nouă, să-mi fac noi prietenii acolo unde nu mă știe nimeni în afară de Maria, fiind practic sora mea și nu conta că aveam mame diferite, eram suntem și vom fi surori de suflet. Așa ne-am jurat de când ne-am cunoscut și așa va fi mereu.

        A venit ziua cea mare, 20 Septembrie. 

        Mă pregăteam să plec către Maria ca să mergem la tren și să ajungem la Timișoara. Cu o săptămână înainte, am primit un mail de la facultate ,că în data de 20 Septembrie să mergem și să ne ocupăm locurile la cămin. Am sunat-o pe Maria și ne-am rezervat biletele de tren pentru 20 diminața la ora 7.

       Dimineața, mi-a fost greu să mă trezesc. Mă mutam de pe-o parte pe alta, dar până la urmă m-am ridicat din pat. După ce m-am pregătit, cu mare grijă am luat cutia mică de sub pat și am avut grijă s-o ascund bine în bagaj. Am mers la bucătărie și m-am uitat în frigider să văd ce pot să mănânc. Mi-am făcut o omletă și după am plecat spre gară, unde am plănuit să mă văd cu Maria și ca de obicei am așteptat după ea.