Surori în viaţa anterioară

Imposibil

-Belaaaa,trezește-te,trebuie să mergem la școală,vom întârzia din nou!
-5 minute,te rog..
-5 minute fiind o oră? Haide,Bela!
M-am ridicat din pat la insistențele Alexei,deja îmi făcuse capul calendar. Mereu avem talentul de a întârzia la ore,nimeni nu o face mai bine ca noi,mai ales luni la ora de română(cea mai plictisitoare oră)

Mi-am făcut repede un duș,m-am îmbrăcat și am mers repede să prindem autobuzul.

În autobuz,un bătrânel cu părul cărunt s-a așezat lângă noi.
-Fetelor,sunteți în viață?

Stai,stai.. Acest bătrânel e nebun?! Cum adică "sunteți in viață?!"
-Ăm.. Domnule,cred că faceți o confuzie...(adaug eu confuză)
-Bela,cum să te confund? Nu aș putea face asta niciodată. Nu mă cunosti?
-Alexa,haide să coborâm,acest bătrân mă sperie..

Am coborât cu două stații înainte de liceul nostru. Am încercat să mergem repede pt a nu întârzia,dar efortul a fost în zadar.

-Bună ziua,ne scuzați de deranj,putem intra?
-Fetelor,este inacceptabil! Iar ați întârziat! Nu pot tolera asta! (a spus doamna de română plină de nervi)

-Și acum? Ce facem? (zice Alexa)
-Așteptăm până se sună,mai sunt 25 minute.
-Pff.. Bela,chiar nu îl cunoșteai pe acel bătrân?
-Nu,îți jur că nu. Probabil era nebun.

Timpul trecu rapid. Orele se terminară și porniram spre casă. În autobuz,dăm iar de bătrânul acela.
Trebuie să văd ce vrea. Cred că el este soluția... Simt că el are cheia la toate nelămuririle mele.

-Domnule,cine sunteți și de unde ne cunoașteți?
-Dragele mele,cred că memoria voastră a fost afectată de-a lungul reîncarnării voastre.
-Reîncărcare!?? Poftim?!?!?! (spunem noi deodată socate)