Secrets are my favourite parts

11. Reconstituire

Asa cum am spus, trebuie sa gasesc o minciuna buna,care sa prinda. As putea sa zic ca,atunci cand mama era cu noi,aveam o seara "speciala" unde eu,mama si Bea ne intalneam sus,la mansarda si vizionam un film sau pur si simplu stateam si vorbeam despre ce am mai facut.
De ce la mansarda?
Eu si mama am ales mansarda fiindca este un loc mai retras,lipsit de luxul din casa,primitor si linistitor. Chiar daca Bea nu a fost de acord cu evenimentul asta si de a ne strange intr-un loc (,) ca mansarda,lipsit de luxul cu care a fost obisnuita,a acceptat in final sa participe si ea. Insa,pentru mama mea,nu luxul conteaza intotdeauna,nu banii il fac pe om. Chiar daca are ea o atitudine mai dura fata de semenii sai,in interiorul ei este o persoana blanda,calma si o buna prietena in care poti sa ai incredere.

Seara aceasta chiar se desfasura inainte ca mama sa plece,deci nu ar fi o minciuna totala.
Nu imi place deloc sa mint,nu imi sta in fire. Simt ca ma pacalesc in primul rand pe mine si asta imi displace enorm. Urasc sa fiu mintita,nu inteleg rostul minciunii. De ce trebuie sa minti si sa faci rau cuiva,cand poti spune exact adevarul chiar daca doare. Intotdeauna adevarul iese la suprafata,oricat ai incerca sa-l scufunzi si sa-l ascunzi. Urasc sa mint. Incerc mereu sa caut calea adevarului,dar intr-o lume in care minciuna este triumfatoare si practic,striveste adevarul,uneori imi este imposibil sa gasesc acest drum,drumul adevarului,acest drum care practic,incepe dintr-un loc fara viata,fara pic de natura si lipsita de orice vietate si continuand sa mergi,il vei gasi tot mai frumos si placut,care se va transforma dintr-un cosmar la care nu ai mai vrea sa te gandesti nici macar o clipa in cel mai frumos vis.

Am decis sa nu il mai mint pe Zac,si sa-i spun adevarul. Daca chiar tine la mine atat de mult asa cum zice el,va trebui sa ma inteleaga si sa nu se supere.
Ziua fusese una foarte obositoare asa ca am adormit instant.
Dimineata,soarele stralucea incantator de frumos iar razele sale se strecurasera printre draperii si imi bateau in ochi. M-am trezit,si,spre surprinderea mea,era numai ora opt (8) . Nu obisnuiesc sa ma trezesc la asa ore matinale.
Este anuntata o zi frumoasa.
Decid sa fac o alergare pe malul marii,iar dupa sa ma relaxez la terenul de tenis,din apropierea casei mele. Joc tenis de 10 ani;mai bine spus,jucam tenis timp de 10 ani. Atunci am suferit o accidentare la genunchiul stang,intr-un meci de la Miami Open,defapt chiar finala turneului,contra liderului mondial,Serena Williams. Primul set il castigasem intr-un timp foarte scurt,cu lovituri agresive si eficiente. Mai exact, 6-2. Apoi,urma setul al doilea. Eu , cu o incredere peste masura,imi adjudecasem primele 2 game-uri iar trofeul turneului,era cat mai aproape. Cand aveam 4-0,dupa un rever in lung de linie al Serenei,o durere cumplita se napustise asupra mea. Dupa multe chinuri,si multe sacrificii de a ma tine pe picioare,am decis sa pun capat suferintei cauzate de durerea genunchiul meu drept.
Dupa operatie,doctorii mi-au spus ca nu mai am voie sa practic nici un fel de efort timp de 2 ani. Odata scurs timpul,am reincercat sa ma intorc pe teren insa nu am mai reusit sa am acele rezultate deosebite si nici sanatatea nu era de partea mea.

Sper sa va placa acest capitol,am incercat sa schimb umpic genul povestii,sper ca este pe placul vostru.