Alergam.
Alergam atat de repede incat credeam ca n-o sa mai ajung sa-mi vad familia.
Loveam caldarâmul cu picioarele si respiram de parca eram un fumator fara tigari.
Era noiembrie si incepuse sa se scurteze ziua, iar eu chiar acum ma gandisem sa o iau pe scurtatura - A DRACU' EA DE SCURTATURA!!!
Terminasem antrenamentul, nu mai aveam autobuz pana acasa si eram singura acasa, asa ca m-am gandit sa o iau eu usurel pe jos ca na! Ce s-ar fi putut intampla?!
... SI LOGIC! A TREBUIT SA MI SE INTAMPLE MIE ASTA!
Mai aveam cateva strazi si ajungeam acasa, dar cunosteam o scurtatura si m-am gandit sa ajung eu si mai repede!
Mergeam lejer si ascultam melodia "I need you and you don't need me" de Ed Sheeran - viitorul meu sot! ... Pai! Cum nu?! - cand a aparut un bloc de carne in fata mea. Nu glumesc! Era mai mare ca Empire State Building!!! - iar eu sunt destul de inalta.
M-am panicat imediat, priveam innebunita in jur, agatandu-ma de orice miscare omeneasca.
Nimic... Chiar nimic... Nu era picior de om in toata zona! "Serios? Chiar acum a murit toata lumea?!" m-am gandit eu.
Tipul din fața mea se uita cu o pofta flamanda la mine - cu toate ca eu eram infofolita cu treizeci de cojoace si aveam caciula trasa pana si peste ochi - si se apropia din ce in ce mai mult de mine.
- Nu te apropia! am tipat din rarunchi.
Nu s-a oprit. Nici nu-mi imaginam ca ar face-o. Am tipat doar ca sa nu ma mai simt asa singura si expusa... Si poate ca DOAMNE M-O AUZI SI PE MINE CINEVA SI I-O TRECE PRIN CAP SA SUNE LA 112!!
Idiotul din fata mea era periculos de aproape. Ii simteam respiratia calda si imputita pe micuta bucatica de piele expusa a fetei mele. Mirosea a bautura, tigari si a altceva ce nu e prea dragut. Mi se face greata. Si-a ridicat mana si a vrut sa ma apuce de brat.
"Gandeste, Ande! GANDESTE IN PANA MEA!!!" mi-am spus cu inversunare. "HAI TAMPITO!! CA DOAR N-AI FACUT 7 ANI DE KARATE DEGEABA!!!"
Cu acest ultim gand mi-a venit o idee... si aveam si un unghi bun pentru asta.
Am asteptat sa se mai apropie betivanul din fata mea doar cativa centimentri si l-am lovit cat de tare am putut in bijuterii - ce aparare de toata jena avea... Sincer acum! Putea sa fie si el mai prudent! .... Chiar atat de inofensiva arat? - si am fugit mancand pamantul.
Si asa am ajuns in situatia mai sus povestita: fugind ca din pusca de un lesinat libidinos.
Nici nu stiu unde fugeam, dar stiam ca vroiam sa mai apuc sa-mi cunosc iubitul.
Eram aproape de magazinul din partea opusa a cartierului, cand am inceput sa incetinesc de oboseala - tre' sa merg la sala domne'! M-am gandit ca eram destul de departe in cazul in care ar fi gasit cineva jigodia aia in mijlocul drumului. "Ce faci?! Acum te gandesti sa nu fi prinsa ca i-ai dat una de s-o tina minte?!" ma apostrofeaza constiinta.
Am trecut pe langa o vitrina si mi-am vazut reflexia.
Aratam ca o fetita careia i s-a spus ca in bucatarie e un sarpe. In fuga mea oarba imi pierdusem caciula - Nuuuu!! Iubeam caciula aia!! Era caciula de-aia beanie pe care am personalizat-o cu "Shut up and stop being a bitch!" Acum spuneti-mi voi ca nu v-ar placea!!!
Am dat sa ma intorc, dar mi-am schimbat repede ideea. "Daca era inca acolo?! Mai important... DACA SE TREZEA?!" Asa ca am luat-o pe drumul mai lung si mai sigur.
Imi faceam deja planul cu ce sa le spun parintilor, cand am fost trasa dintr-o data de doua maini puternice.
Nu puteam respira. Loveam aerul cu mainile si strigam cat ma tineau plamanii, dar tipetele imi erau inabusite de o mana mare si rece.
In momentul in care n-am mai vazut nici pic de lumina, am inchis ochii si m-am gandit: "Asta-i unul din momentele alea in care iti spui ultimele cuvinte, nu? .... Eu ce fac daca nu pot sa vorbesc?!"
