Hei. Ai observat ce mica e lumea de aici?
-Stam aici zi de zi timp de doi ani. Numai acum vezi?
Doi ani. Timp de doi ani, am stat intepenita pe un pat de fier intr-un spital.
Doar ca de data aceasta era diferit. Prima data, puteam sa vad oamenii din jur, sa ii ascult, sa ii simt. Acum nu. Traiam doua vieti. Una in care doar leneveam intr-un pat fara sa ma trezesc, iar alta in care eram departe.
Eram tot eu. Doar ca aveam alta infatisare. Aveam parul de culoarea castanei, ochii mei erau acum asemenea smaraldului, iar buzele imi erau sangerii.
Eram eu innainte de mare schimbare. Eram diferita fata de ceilalti de aici. Toti aveau aripi, inclusiv Lucas! Dupa ce i-am auzit in acea seara pe acei medici vorbind, am clipit pentru un moment, apoi m-am trezit intr-un loc alb. Eram foarte confuza. Daca eram in rai, de ce nu cantau ingerii la harpe? Am simtit...nimic. Nu simteam nimic. Mereu credeam ca daca am sa mor, am sa simt un dor de nedescris. Dar uite ca nu simteam nimic.Am intalnit multe persoane, dar toate cele intalnite erau fericite. Eu de ce nu eram asa? Apoi am aflat de la un tip inalt, ca doar cei morti pot simti.Ei sunt fericiti deoarece nu isi reamintesc nimic. Au inceput o noua viata. Aripile lor simbolizau inceputul unei noi vieti. Iar faptul ca eu nu aveam aripi, insemna ca ma voi intoarce acolo jos. Acolo unde eram singura. Oamenii erau rai, aveau intentii ascunse, iubiri false gaseai la fiecare colt de strada. Oamenii erau fericiti doar cand primeau ce vor.Nimeni nu mai stia ce inseamna sa te bucuri de micul nimic al vieti. Nimeni nu se mai bucura. Toti vroiau doar cadouri scumpe, chiar daca erau din partea unnui suflet negru.
care aveau o viata, doreau sa moara, la fel cum am vrut si eu candva. Iar cei ce erau condamnati la moarte, isi doreau viata.
Viata acolo jos pe pamant, era o adevarata lupta. Si totul era bine cat erai sub aripa protectoare a parintiilor.
Insa cand te loveai din plin cu viata, alegeai doar drumuri gresite.
-Soph... trebuie sa te intorci! ma intrerupe Lucas din momentul meu de gandire.
Incepeai sa faci lucruri pe care le regreti, chiar daca la inceput pareau idei bune.
Lucas...
-Uite Sophie, te asteapta o noua aventura. O aventura care merita traita. Iti promit ca iti voi fi mereu alaturi si nu te voi lasa sa cazi. Dar trebuie sa te intorci!
Faptul ca esti in coma de doi ani de zile, a cauzat multa suferinta in inimile celor dragi.
Acum trebuie sa te intorci si sa repeari niste greseli care nu trebuiau sa aibe loc.
-Trebuie sa te intorci si sa ii redai speranta lui Liam... sa ii arati adevarul pe care femeia de langa el i-l ascunde.Sa il ajuti pe Jason sa isi gaseasca fetita. Ajuta-i sa fie ferictit si iti promit ca si tu vei fi. Deja m-a convins. Odata ce am auzit numele lui Liam parca ceva din mine ma obliga sa ma intorc.
Chiar daca nu simteam nimic, dragostea pentru el tot era acolo in adancul inimii.
