Sclavii Imperiului Mincinos

•Capitolul 32

《Bună, dragii mei! După o lungă absență am revenit. Sper să vă bucurați de noul capitol, pupici!》

Inima îmi bate nebunește și simt cum picioarele nu îmi mai duc mult greutatea. Ochii săi verzi mă cercetează. Cămașa descheată îi e mototolită și părul în toate părtiile. Arată exact ca un nebun drogat. Împing ușa înapoi, dar îmi anticipează mișcarea și își pune piciorul între ușă și prag. O forțează și cum puterea mea e mult prea mică pe lângă a lui reușește să o deschidă. Intră și următorul lucru pe care îl simt este palma lui peste fața mea. Aud strigătul fetelor și păși lor grăbiți spre noi. Mă dau în spate, presându-mi obrazul încins.

- Ieși dracu afară, nenorocitule! strigă Kira.

Palma ei se ridică și îl lovește peste față. Iriși îi devin și mai închiși la culoare, iar furia îi iese prin toți pori. Se repezește spre ea, împigând-o în perete. Spatele i se lovește de dulap și cade pe jos, amețită. Lucrurile așezate pe dulap cad, făcându-se țăndări în jurul trupului său.

- Hopa, curvele s-au unit? spune, amuzat de propria sa glumă.

Văd cum privirea lui i se întoarce spre mine și înaintează. Pumnii îi sunt încleștați, iar când e destul de aproape e gata să dea, dar Amira se pune în fața mea. Pumnul său o lovește în burtă, făcând-o să se îndoaie de la spate, îndurerată, dar nu se clintește din fața mea. Apucă o vază și o aruncă spre el, nimerindu-l în cap. Cade pe jos, iar atunci e momentul în care realizez că pot să-i anunț pe băieți. Îmi scot telefonul și reușesc să tastez repede un mesaj lui KJ.

- Panarame ce suneți, mrumură, ducându-și mâna la cap.

Pun telefonul înapoi, văzând că se ridică. O trag pe Amira de braț, șoptindu-i ce trebuie să facă la ureche. Dă din cap și o ajută pe Kira să se ridice. Ares încă nu s-a ridicat așa că acum e momentul meu. Merg spre el, oprindu-mă fix în fața lui. Mă privește de jos, și nu știu de ce, dar pur și simplu nu mai simt absoult nimic față de acest om, nici măcar ură, nu merită să aibă importanța asta în fața ochiilor mei. Îmi ridic piciorul, lovindu-l puternic în burtă. Geme, căzând de tot pe podea. Atunci mă întorc spre fete și o ajut pe Amira să o care pe Kira. Fugim în camera mea, încuid ușa. Un pumn se aude, iar ușa se clatină.

- Deschide-ți, nenorocitelor! strigă Ares, dând încă un pumn în ușă.

Balamalele încep să se desfacă pe măsură ce pumnii lui devin tot mai mulți și mai puternici. Mă uit prin cameră, sperând că am ceva cu care să ne apărăm în caz că dărâmă ușa, dar am aruncat toate armele atunci când am decis să las trecutul în spate.

- Ce dracu facem?

Mă întorc spre Amira, care mai avea puțin și plângea. Ridic din umeri. Chiar nu știu ce am putea face. Mă las pe vine, ducându-mi mâinile la față.

Un zgomot puternic se aude, făcându-mă să tresar. Mă uit spre ușă și văd că este la locul ei, însă bătăile au încetat. Pentru o clipă e liniște, iar asta mă face să cred că poate Ares a plecat, dar mai multe strigăte și voci de bărbați ne fac să întelgem că băieții au ajuns. Fug spre ușă, deschizând-o. KJ era călare pe Ares, iar Otto și Eros încercau să-l oprească.

- Ce le-ai făcut nenorocitule? întreabă KJ, dându-i un pumn. Unde sunt? strigă, și îi mai dă un pumn.

Și încă unul

Încă unul

Sânge

Mult sânge

Prea mult sânge

Fața îi era plină de sânge, dar KJ nu dădea semne de a se opri din lovituri și dacă nu o va face curând, nu vreau să știu ce se va întâmpla.