The Outlander | Jungkook F.F.

Prolog

Ma uit pierdută la oamenii care trec prin fata mea. Parinti plimbându se de mâna cu copiii lor, ridicându i și învârtindu-i când aceștia se lăsau guguli, bătrâni jucând o partida de șah sau pur și simplu rememorând clipele tinereții și adolescenți cu rucsacuri in spate făcând glume unii pe seama celorlalți bucurându se din plin de frumusetea vârstei. Pe o banca, un cuplu împarte o vata de zahăr roz, râzând de fiecare data când unul se mânjea pe fata. Se vedea pe ei ca se iubesc și ca nu au griji in viața, ca soarta nu e împotriva lor. Sunt tineri, energici și sănătoși de aceeași rasa care vor avea niște copii frumoși și fericiti pentru ca acei copii nu vor trebui sa trăiască cu blestemul sângelui corcit. Ei vor fii acceptați de lumea aceasta. Ei sunt norocoși.

Simt cum o lacrima îmi curge încet din colțul ochilor și se prelinge pe barbie. O șterg rapid luându-mi privirea de la acel cuplu preferând sa nu ma mai chinuiesc singura cu astfel de gânduri. Îmi pun mâna absenta pe stomac mângâind ușor zona.

-Îmi pare rău... șoptesc ridicându ma de pe banca si îndreptându ma spre usa care va schimba totul.

Ce părere aveti? Să continui?