Vineri || 12

E

Dinspre cerul mohorât ploaia parca înceta sa mai cada cu atâta înverșunare, lăsându-mi sufletul îmbibat de propriile lacrimi, pe lângă toate picăturile de ploaie.
Ziua îmi descria perfect starea. Eram în stare sa urlu, sa tip... Dar dacă ea nu avea de unde sa știe, ce rost avea?
Durerea îmi îmbrățișează toată ființa, lăsându-ma gol în fata sentimentelor mele.
Cu mana tremurândă în jurul pixului și picături căzând ușor pe coala de hârtie, despre care nu știu sigur dacă sunt lacrimi sau de la ploaie, am început sa scriu 5 litere bine cunoscute...

"Dragă" Dragă și ce? Draga și atât. Am continuat sa scriu.

"Dragă,

Sper din suflet ca ești bine, sper ca zâmbești, sper ca ziua îți este perfecta, la fel ca și zâmbetul tău...".

Am ridicat pixul de pe foaie. Înainte sa realizez, foaia deja era mototolita, aruncata la picioarele mele. Am reînceput.

"Dragă,

Nu știu de ce îți scriu aceste rânduri. Nu știu de ce ma mai chinui sa îmi adun sentimentele în scrisori fără valoare. Scrisori pe care nu o sa le primești, nu o sa le citești, nu o sa le simți niciodată. Cine mai trimite scrisori? Cine, inafara de subsemnatul, ți-a mai acordat asemenea atenție? Nu ți-am scris niciodată grăbit, intre orele de la facultate, nu ți-am tastat aceste scrisori trimițându-le printr-un mesaj, asa cum ar face restul. În aceste scrisori sunt sentimente adevărate, draga mea. Sentimente de care tu ai abuzat, sentimente pe care nu le-ai mai apreciat.
Au trecut 3 săptămâni, doua zile și patru ore de când nu mi-ai mai spus un cuvânt. Nu mi-ai spus nici măcar adio, nu mi-ai lăsat niciodată de inteles ca totul s-a terminat. Niciodată, pana astăzi, nu m-am gândit ca nu ar mai exista "noi". Cu amar în suflet mi-am dat seama ca m-am înșelat.
Am realizat, puțin mai târziu decât ar fi trebuit, ca totul s-a sfârșit. Ai sfărâmat în pumnul tău sentimentele mele și le-ai lasat sa fie purtate de vânt în voia lor.
Nu ai realizat ca ma ranesti? Sau nu ai vrut sa vezi?
Unii spun ca ignoranta este opusul iubirii, nu ura. Iar cum tu nu imi dai nici-un semn de viata...
Am sa încetez sa îți mai scriu.

Cu drag, al tău băiat care suferă după prezenta ta, la orice ora, nu doar la douăsprezece ".