Capitolul 2

44 4 0
                                    

Se gândea cine îi acel bărbat din aeroport tot drumul spre hotel până când i-a atras atenția cineva.
Andreea: DENISA!
Denisa: Ah doamne! Ce?
Andreea: Tu mă asculți măcar?
Denisa: Da ascult.
Andreea: Atunci repetă ce am spus.
Denisa: ...
Andreea: Ioi da la ce te gândești așa profund?
Denisa: La nimic...doar la un bărbat care mi s-a părut cunoscut în aeroport...
Andreea: Sigur doar asta?
Denisa: Ce vrei să spui?
Andreea: Sigur nu-ți place de el?
Denisa: Ce!? Doamne nu mai spune prostii. Nici nu sunt sigură cine îi.
Andreea: Dacă vroiai să te gândești doar cine îi nu stăteai în taxi o oră să te gândești adică aproape tot drumul.
Denisa: Cât am stat!?
Andreea: Lasă-mă să termin mai întâi. Dacă te gândești așa mult înseamnă că vrei neapărat să ști cine îi. Eu cred că îi cineva special și te gândești doar acolo.
Denisa: Hai că da. Lasă nu mai contează.
Andreea: O și legat de stat, da ai stat o oră să te uiți pe geam afară și n-ai auzit ce se petrece în jur. Dacă ți-ai revenit acum hai să coborâm că am ajuns.
Au coborât și au intrat în camerele de hotel, una pentru Alex și una pentru Andreea și Denisa.
Și-au despachetat lucrurile și Denisa se gândea la ce i-a spus Andreea. În interiorul ei crede dar nu vrea să recunoască. Și-a limpezit mintea și se gândea la concertul de mâine. Era entuziasmată.
*Într-o cameră de hotel*
Era la hotel în camera lui și se gândea la fata din aeroport când i-a sunat telefonul.
???: Hyung?
???: Da acuma.
???: Știu știu mă duc acuma la culcare.
???: Nu nu mă gândesc acolo.
???: Yah nu mă mai tot tachina. Noapte bună.
A închis telefonul și a stat întins pe pat.
???: Ar fi mai bine să mă culc că mâine avem concert.
*Următoarea zi*
S-au trezit și s-au pregătit pentru micul dejun. Au mâncat liniștiți și s-au gândit ele să se ducă undeva înainte de concertul de diseară.
Andreea: Ce spui să ne ducem la mall?
Denisa: Da hai!
Alex: Eu o să stau aici mulțumesc.
Andreea: Yah nu ești amuzant. Hai Deni.
Și s-au dus spre mall. Nu era departe așa că s-au dus pe jos.
După 15 minute au ajuns și au văzut multe lucruri interesante care nu le găsești oriunde.
Au cumpărat câte ceva și au ieșit din magazin.
În drum spre hotel Denisa a văzut pe cineva în îndepărtare. S-a uitat mai atentă și a spus:
Denisa: El îi!
Andreea: Cine? Ce?
Denisa: Bărbatul ăla din aeroport îi aici. Uite acolo.
I-a arătat unde îi.
Andreea: Oh deci el îi. Îi înalt și arată bine. Nu-i de mirare de ce ți-a conturbat mintea.
Denisa: Ar fi mai bine dacă n-ar avea mască și pălă-
Andreea se uită la Denisa cu un zâmbet și Denisa își întoarce privirea și merge înainte.
Denisa: Hai să mergem mai bine.
Andreea: *zâmbet* Sigur cum spui tu.
După ce a terminat să o tachineze au mers în continuare. La un momendat se oprește Andreea și o strigă pe Denisa.
Andreea: Deni?
Denisa: Da?
Andreea: Doar eu văd că acel bărbat a intrat în hotelul de vizavii?
Denisa: Ce? Unde? Stai să văd.
L-au văzut intrând în hotelul de vizavii cu hotelul lor.
Andreea: Destinul? *zâmbet*
Denisa: Da destin. Crezi prea mult în destin.
Andreea: Nu ști niciodată. *zâmbet*
Ignorând-o s-au dus în hotel și s-au pregătit pentru diseară.

Destinul ne-a unitUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum