RACONTEUR

Praf Magic

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar fi povestit, un regat la marginea unei păduri fermecate. Și acel regat era mai mare și mai strălucitor ca oricare altul, și invidiat de vecinii de dincolo de codru. A trăit cândva în acel regat un rege măreț, împodobit cu cele mai alese bijuterii pe care și elfii ar fi fost geloși; iar din sângele lui a ieșit un prinț, mândru și voinic, strălucitor ca soarele. Unii spuneau că avea sânge de zâne, alții că era frate cu demonii. Gurile rele nu se mai opreau a bârfi.

Dincolo de porțile castelului se întindea o pădure deasă în care, oricât de întuneric ar fi fost afară, luminile nu se opreau a clipoci și nicio umbră nu îndrăznea să pună piciorul pe plaiurile sale. Din orașe și din sate se zvonește că de-acolo a ieșit regele cu prințul Ferrox, că mama lui era o zână frumoasă care a ieșit în calea regelui disperat după un copil. Bătrânii obișnuiau să spună povești despre zânele pădurii. Erau creaturi frumoase, cu aripi multicolore, care se ascundeau prin pădure și întâmpinau din când în când un trecător. Unii spuneau că sunt mai rele decât suratele lor, ielele, alții că sunt la fel de blânde ca ursitoarele. Existau zâne bune, cu sânge de mamă ursitoare, și zâne rele, cu mame iele. Toate mergeau însă după același principiu, dar trăiau în părți diferite ale pădurii: dacă îți iese una în cale în timp ce ai nevoie cu disperare de ceva, vei fi binecuvântat. Dar dacă le cutreieri plaiurile și le cauți fără vreo dorință arzătoare, nori negri se vor răspândi asupra ta. Mulți au fost cei care au plecat să vadă una și nu s-au mai întors, dar cei care au venit înapoi în sat povesteau cu atâta lejeritate și sinceritate cât de frumoase erau.

- Chiar așa, căpitane? Așa de frumoasă era? îl întrebă prințul Ferrox pe căpitanul gărzilor regale.

- Pe onoarea mea, prințe! N-am mai văzut o așa fată frumoasă. Cred că era Astrid, cea mai frumoasă dintre zâne. Am auzit că e de o frumusețe rară, dar n-am crezut până n-am văzut cu ochii mei.

- Era chiar așa frumoasă?

- Pe barba mea, da, prințe! Radia! Mă vede Cel de Sus, sunt însurat, dar, dacă n-aș fi, aș fura-o.

A mai vrut prințul să spună ceva, dar un elf i-a trântit căpitanului în față încă o halbă de bere. L-a pus pe gânduri pe Alteța sa povestea căpitanului Presley. Bărbatului plinuț și scunduț care dădea pe gât a cincea halbă de bere îi plăcea de foarte multe ori să exagereze. Totuși, gurile bârfitoare ale muierilor de la colțul orașului nu îi dădeau minții sale pace. De fiecare dată când trecea pe lângă ele, le auzea plângându-se de zâne, de cât de frumoase erau și de cum le-au furat inimile bărbaților după care ele tânjeau. Era foarte posibil ca domnul căpitan Presley să nu exagereze în vreun fel. Poate zânele chiar erau desprinse din cele mai frumoase flori și cele mai strălucitoare stele. Poate el, cel mai frumos prinț care a pășit vreodată pe meleagurile acelea, avea sânge din sângele lor; poate era sortit unei frumoase creaturi precum Astrid.

Cu pieptul scos înainte, așa cum mergea de fiecare dată, a pornit-o Alteța Sa către caleașca împodobită care îl aștepta afară. Sabia îi atârna la centură, părul blond îi atârna peste ochi, iar punguța cu galbeni făceau fetele să chiuie mai mult decât mușchii lui au reușit vreodată. Mândru ca un brad, prințul Ferrox le-a zâmbit domnișoarelor. Dinții lui erau albi de parcă erau făcuți din perlă șlefuită. Mult mai tânjeau fetele și muierile după un asemenea bărbat... Nici cea mai rară floare din grădina castelului nu fura privirile așa cum prințul o făcea.

Mai împănat ca un cocoș de jumătate de metru, tânărul nobil a făcut o plecăciune în fața fetelor, iar un grupuleț mic s-a strâns în jurul lui. Era ca și când stelele s-au adunat în jurul soarelui, dar, din cauza luminii sale radiante, nu se vedea nici măcar umbra lor. Tare ferchezit mai era prințul și tare mult îi plăcea să tachineze fetele. Și-a scos măiestrește sabia din teacă și s-a luptat cu aerul. Nu exista flăcău mai frumos ca el, nobil mai bogat ca el, viteaz mai curajos ca el și războinic mai talentat în ale luptelor ca el.