Iubește-mă mâine

doi impar

cine sunt eu
să te schimb pentru mine
și cine ești tu
să mă schimb pentru tine
c-am fost unul pentru altul
vers alb
poezie fără rimă
ne completam ca yin și yang
niciunul n-a avut vreo vină
și totuși cine suntem noi
când stăm sub răsărit de soare
când așteptăm să vină ploi
din valuri ce se sparg în mare
n-am fost doar noi
nici azi, nici ieri
și când îți spun că nu mai pot
că mă iubești începi să zbieri
albastru sânge-mi fierbe în vene
când lași pe pielea mea săruturi
și stelele încep să mă cheme
când mă iubești sub așternuturi
ai fi vrut în iubire să mă pierzi
dar din cauza iubirii am început să pierd
și mi-e teamă că tu vei câștiga
iar eu voi rămâne singură cu umbra ta
până la apus când și ea dispare
și-n urma ta rămâne doar un semn de întrebare
să fi fost doi?
să fi fost noi?
doi de nicăieri, de niciunde
secați de iubirea care acum se ascunde
doi, dar impar
doi, amândoi
fără cusur, fără tipar
știi bine că am fost doar noi