Pune-ți o dorință.

Capitolul 3

-Trezește-te! Ignor vocea care îmi strica somnul când are chef.

-Încă 5 minute...mormăi in perna, fericita ca nu mai aud nimic in jurul meu, deci îmi pot continua somnul liniștită.

Parul și hainele mi se lipesc pe corp, căile fiindu-mi inundate neputând sa mai respir. Ma ridic instant in șezut, ștergându-mi fața acum umeda si o văd pe Tamara lângă pat cu un vas mult prea mare, unde bănuiesc ca a stat apa rece care acum era pe mine.

-Doar n-ai făcut asta. Mârâi printre dinți spre fata din dreapta mea.

-Nu mi-ai dat alta variantă, Iza. E trecut de ora 12 si noi nu ne-am pregătit deloc.

Ma uit confuza la ea, chiar n-am idee despre ce vorbește.

-Despre ce vorbesti? Îmi frec ochii ca sa ii văd trăsăturile fetei mai bine.

-Te scot in oraș. Haide!

Ies din baie și ma îmbrac cu hainele alese de Tamara, nu mai obiectez pentru ca știu ca va face orice ca sa iasă totul ca ea.

Urcam cele câteva scări ale localului unde ne-am petrecut mai mult de jumătate din viață. Îl cautam cu privirea pe Omar și îl găsim tot in spatele barului servind doi băieți pe care nu i-am mai văzut pe aici. Trec repede cu Tamara pe urmele mele spre bar.

-Buna, fetelor. Ne saluta el cu același zâmbet încă de când am pus piciorul prima data in localul asta.

-Buna, Omar. Îl salut întorcându-i gestul așteptând sa ne pregătească băuturile, de data aceasta înlocuite cu sucuri cu multă gheata.

Ne așezăm la masa noastră obișnuită având-o pe frumoasa mea prietena in fata mea. Ochii ei de un verde smarald erau fixați mult prea intens pe fata de parca ar vrea sa îmi intre in creier, analizându-mi fiecare părticică a ei. Ma simt incomod când ma privește așa, și de obicei, face asta când vrea sa afle ceva. Rupe tăcerea acumulata dintre noi încă de când am plecat de acasa.

-Deci...ce s-a întâmplat intre tine și Matteo?

-Nimic interesant, Tam. Chiar nu vreau sa vorbesc despre asta.

Se uita la mine cu o oarecare părere de rău. Știu ca s-a prins ca o mint, dar nu eram pregătită sa împărtășesc prostia pe care am făcut-o in urma cu ani de zile. Relația mea cu Matteo era una de invidiat. Prietenia noastră era atât de strânsă încă de când eram mici, ne petreceam fiecare zi împreuna având grija unul de celălalt. Brațele lui mereu au avut un rol calmant in viața mea. El a fost ancora mea încă din totdeauna, fără el eram pierdută demult in haosul ce ne înconjoară. Am renunțat la toate astea fiind conștientă ca ma voi pierde, fără el nu am mai fost niciodată eu. Dar am făcut-o ca sa își poată continua viața fără mine, nu îl puteam trage și pe el in dramele mele. Nu voiam sa iubească in continuare un om defect.

***

-Haide, Iza! Trebuie sa plecam!

-Imediat. Tip coborând scările spre ieșire, unde se afla blondina. In seara asta mergem in casa de vis-a-vis a fraților Masse. După ultima petrecere de acum o saptamana de la care am plecat mult prea repede, Lucas și Javier ne-au invitat acasa la ei pentru cea din seara asta.

***
-Buna, L. Îl salut pe tipul din spatele ușii și ii sar in brațe când acesta o lasă larg deschisă ca sa putem intra. Ma întâmpina cu buzele curbate intr-un zâmbet larg și brațele deschise. Îmi plasează un sărut pe frunte, un gest mult prea drăgăstos pentru un tip ca el.

Intram cu toții in bucatarie pentru a ne lua ceva de băut, de unde ne îndreptam spre sufragerie printre restul oamenilor destul de mulți veniți având in vedere ca nici măcar nu s-a inserat afara.

Ma depărtez de restul analizând casa in care n-am mai intrat de atâta timp. Ciudat ca ma simt ca o straina in casa pe care o cunosc mai bine decât pe a mea. Am traversat holul ce despărțea sufrageria de o camera folosită mai mult pentru relaxare. Cu un șemineu mare și pereții de cărămidă acoperiți de câteva tablouri...si plăcile vechi de skateboard ale lui Matteo. Îmi arunc privirea peste ele, văzând singura placa ca mi-a stârnit un fior pe spate. Aveam și eu acceasi placa, fiind martore amândouă la eșecurile, dar și împlinirile, noastre. Atâtea amintiri pe o singura bucata de lemn.

-Urăsc placa aia. Ma întorc cu fata spre usa din spatele meu, privindu-l pe Matteo sprijinit de tocul ei cu mâinile incrucisate la piept. Nu știu de ce o mai păstrează mama, i-am zis de atâtea ori sa o arunce.

-Matteo, eu...glasul îmi tremura din cauza lacrimilor ca vor sa iasă, nelăsându-ma sa continui.

-Știi, Iza... mereu m-am întrebat de ce ne-ai făcut asta. Dar cuvintele tale îmi răsună in minte de fiecare data, înțelegând in final.

-Matteo...îmi-îmi pare rău. Eram.... nu ma lasă sa termin pentru ca ma oprește dintr-o ușoară mișcare a capului.

-Nu te obosi, Iza. M-ai rănit in seara aia. M-ai făcut sa te urăsc, nu vei putea schimba asta niciodată.

Îi privesc spatele cum se depărtează de mine, rămânând împietrită la auzul vorbelor sale. O merit, l-am rănit. Plec și eu spre restul, găsindu-mi prietenii adunați la masa din bucatarie. Ma urc pe scaunul înalt de langa Tamara și o salut cu o mișcare a capului, întorcându-mi gestul.

Nu știu despre ce vorbeau înainte ca eu sa ajung, dar Samuel da sa spună ceva.

-Iza, știu ca ți-am ascuns asta și te înțeleg dacă vei fi suparata, dar eu ma mut in Canada. Am primit o bursa de la facultatea la care am visat mereu. Știu ca poate o sa ma urăști acum ca te las singura, dar chiar vreau sa fac asta. Îmi pare rău.

-Nu, Sam. De ce as fi supărată pe tine ca îți urmezi visul ? Îmi va fi dor de tine dar nu te pot lăsa sa îți abandonezi viitorul pentru mine sau oricine altcineva.

Sare de pe scaun in dreptul meu și ma strange in brațe atat de tare încât parca ar vrea sa îmi ia sufletul cu el. Îl inteleg, și mie îmi va fi dor de el. Îmi pleacă al treilea om care ma mai ținea pe picioare, după fratele meu...și Matteo.

-Te iubesc, puștoaico.

-Și eu te iubesc, Sam.

După momentul siropos dintre mine și prietenul cel mai bun al fratelui meu, petrecerea continua. Sam și-a adus doi prieteni de la facultate cu care am făcut cunoștiință. Se pare ca unul dintre ei era Tomás, cel cu care am dansat la petrecerea din pădure.

Am vorbit mai mult cu el de data asta, as fi ipocrita sa zic ca nu arata bine, e chiar sexy si pare genul ăla de băiat rău care atrage privirile focoaselor de oriunde s-ar duce. Am dansat împreuna la fel ca in seara aceea, iar Tamara a dansat cu prietenul lui, Maximilian.

***