Arata-mi calea,mr.Perfect![H.S ]

Dă un titlu capitolului

I-am pus si pantofiorii ei,tot albastrii si i-am pus inca o bentita neagra in ciuda ca nu are mult par,pe bune e un copil de o saptamana.Mi s-a spus ca are niste ochi speciali.Sunt un albastru mult prea proeminent si are ochii foarte mari si luminosi.
Ma uit la ea si imi vine sa plang.Deabea astept botezul,scumpei mele Hope.Poate am eu doar 17 ani dar asta nu conteaza.Nu vreau sa o las sa pateasca nimic sau sa treaca prin ce am trecut eu.
-Alo!Da,Ella.
-Ai ajuns?
-Acum ajung,mda...
-Nu ai plecat nu-i asa?Vreau sa o vad pe micuta Hope.
-Ce bine ma cunosti..PA!
Am pornit spre parc,nu inainte sa-l sun pe Harry.
-Da?raspunde el.
-Umm...Stii de ce ai plecat asa?
-Scuze,am treaba,de pot ajuta cu altceva?Esti bine?
-Da,plec cu Ella si Hope in parc.
-Vin diseara.PA.
Mi-a inchis in nas?Tocmai a facut asta?Îh!
*
Am ajuns in parc cu Hope in carucior dar nici urma de Ella.Am vazut un carut roz bombon,foarte strident daca ma intrebati pe mine si mi-a luat o secunda sa-mi amintesc ca asta e culoarea favorita a Ellei,si nu,nu e o pitipoanca.E de treaba.
-Hei,Ella!
-Oh,ce frumoasa este!
-Sa nu o deochi tampito!
-Sa nu fie de deochi.
A "scuipato" ea,sa nu fie de deochi.
-Ce mai faci?Ce ai mai facut?intreaba Ella.
-Nu ne-am vazut de ieri de la spital,nu m-am mutat in Canada de ieri.
-Oh,scuza-mi politetea.
A spus retoric.
-Fac bine,ma gandeam asa,la Hope.Sunt destul de mica acum.Am 17 ani.La fel si mama.A nascut la 17 ani.
-Oh,scumpo,nu plange.
Ne-am oprit din plimbare si ea m-a luat in brate.Stii Imi plac ochii lui Hope,seamana cu ai tai.De fapt seamana cu totul cu tine.De ce plangi acum?
-Mi-e frica...sa nu pateasca ce am patit eu...orfelinatul si....

Am izbugnit din nou in plans.
-Gata,uite ce zambet frumos are.De ce nu zambesti si tu ca ea.
-Ella,Eva plange.
A luat-o in brate pe aceasta si a incetat sa mai planga.Eva are aproape 4 luni si este o dulcica.
-Ce zici de o cafea?
-Ok.am zis eu si am oftat adanc.
Cand te gandesti cat de frumoasa este viata,atunci cand o traiesti din plin.Eu,am ales sa ma refugiez in mine.Toti trebuie sa ne gasim o scapare,un loc unde sa ne refugiem.Eu nu am gasit pe nimeni.Muzica este tot ce conta pentru mine.Acum,Hope este tot ce conteaza.Doar sper ca ea sa fie bine.
Am ajuns la cafenea si ne-am asezat intr-o parte langa geam.Hope a inceput sa planga si a atras cateva priviri.I-am pus biberonul in gura si am inceput sa o legan.
-Ella,ma duc sa chem ospatarul,se pare ca nu mai vine,mor de sete.
-Ok,pot sa o tin pe Hope?Sa te ajut?
-Nu,e ok.A adormit.O sa o duc in brate.In plus barul este aproape.
Ella a aprobat si eu m-am dus.In drumul meu spre bar,natanga de mine s-a impiedicat.Noroc ca m-au prins doua brate puternice.M-am intors sa vad cine m-a salvat si sa ii multumesc,dar am ramas mută.Era Joshua.
-Melody?!
-Umm...Rose mi se spune acum.Mulțumesc,trebuie sa plec.
M-a prins de talie si m-am oprit.Nu poate să mă bată aici.Nu acum.Nu de față cu Hope a mea.
-Ce?!intreb eu enervată.
-E copilul tău?
-Nu e treaba ta.
-Ba da,este.Până faci 18 ani,eu sunt tutorele tău legal si vreau să îți reamintesc că esti minora.Ce e cu părul tău si cercelul ăla în nas?Serios,Melody,copil?
-Mă numesc Rose si du-te naibii.
M-am întors si am plecat spre ospătar si i-am zis să vină.De când vorbesc eu asa urât?
-Ce Dumnezeu s-a întâmplat?Cine e ăla?
-Fratele meu.Stai.Mă sună Harry.
-Da Harry.
"-Îmbraca-te frumos diseara,mergem în club."
-Oho,stai asa.In nici un caz.Sa nu te gândesti.Am un copil.
"-I-am luat o bona.Va veni în doua ore să o vezi.Făra refuzuri..."
-Dar..mi-a inchis.