?:Prințesa
-Da?
?:doriti ceva de mâncare?
-nu mulțumesc,răspund apoi mă întorc la revista mea
Trenul se oprește iar eu cobor ajutată de bodyguard ul meu
Condusă pană la înmormântare,credeam că mi cade cerul in cap
Nu mi simțeam picioarele. Cedam usor
Corpul firav al mamei mele intr un coșciug plin cu amărăciune și miros de durere
Tata nu plângea,chiar deloc
Mi se părea că era încântat de moartea mamei.
Odată plecați,l am întrebat pe tata
-de ce nu ai arătat măcar o lacrimă?
-voiai să mă vadă slab?
-dar e sotia ta!
-Soo-young,toți venim,toți plecăm,obișnuiește te.
Ii arăt un chip urât de parcă l as lua la bătaie
Cum poate spune asa ceva?Pana la urma,era sotia lui!Omul ăsta e prea dezgustător.
Am ajuns acasă,obosita si amețită de la atâta plâns
Mă întind in pat și mă uit la tavanul alb ca zăpada
De ce mama a plecat asa?Cineva a avut un motiv sa i facă rău.Dar de ce?era un înger.
M a crescut,m a spălat si m a pieptănat mereu,nu ar avea motive să se sinucidă.Tata si ea erau ca Romeo si Julieta,nici el nu i ar putea face ceva rău,sunt sigură
?:Domnișoară Young?
-Da?
?:Sunteți chemată de tatăl dvs jos.
-Vin imediat
Imi dau rochia neagră plina de lacrimi și imi îmbrac rochia alba de noapte
Cobor si il văd pe tata pe canapea cu un pix in mână
-Tata?
-oh,youngie,vino aici
-Da?
-m am gândit mai bine,si am decis să ti iau propiul apartament in centrul seul ului,lângă sand box
-SERIOS?!
-Da
Eram fericită,totusi gândindu mă la răposata mea mamă,dar sigur e mândră de mine..sigur.
