Au trecut 4 zile de când am primit scrisoarea și în ciuda faptului că știe și Harry despre asta, tot a primit scrisori încontinuu.
Soții Dursley au decis să ne mutăm în alt loc, pentru liniște.
Astăzi, este aniversarea lui Harry. Împlinește și el în sfârșit 12 ani. Nu am avut nimic în casă, pentru ai pregăti un tort, așa că am plecat la magazin să cumpăr tot ce îmi trebuie. Am prins ocazia atunci când familia Dursley și Harry se pregăteau să plece la zoo. Din fericire am avut timp să iau tot și chiar să pregătesc ceva.
După vreo oră și ceva de învârteală, în sfârșit am plecat. Logic că plecarea vine la pachet cu o amenințare din partea lui Vernon:
---Pușlama mică, dacă încerci să faci vreo șmecherie ajungi direct acasă!!
Îmi dau ochii peste cap, în timp ce mă urc în mașină.
Într-un final ajungem, iar Dudley se comportă mai rău decât un copil de grădiniță, dar na.... n-ai ce să-i faci. În tot acest timp mă uitam pe telefon, pentru că nu aveam absolut niciun chef de zoo.
La un moment dat Dudley se oprește lângă un șarpe și începe să strige ca apucatul la el să se miște, dar de unde Merlin să înțeleagă un șarpe. Harry era și el lângă compartimentul cu șarpele.
Nici nu mi-am dat seama când Harry a reușit sa vorbească cu șarpele și să îl elibereze de acolo. Atunci am înțeles că și el vorbește limba șerpilor ca mine de altfel, dar nu am spus nimănui, pentru că din păcate nu am avut cui.
Fratimiu reușește să facă să dispară geamul din sticlă după care era șarpele, Dudley căzând acolo, iar după aceea ca să fie cireașa de pe tort rămâne și blocat înăuntru.
Normal că a râs un pic și Harry, în schimb și eu am chicotit cei drept. Logic că Petunia s-a panicat atât de tare, iar Vernon a țipat la fratimiu că a fost vina lui.
Am ajuns acasă, iar după ce s-au potolit și s-au culcat toți am aprins lumânările de pe tortul lui Harry și am început să îi cânt încet la mulți ani, știind că nu dormea.
A făcut ochii cât cepele când a văzut tortul și mi-a sărit în brațe, mulțumindu-mi. Îi ciufulesc părul, el strâmbându-se.
Îi tai o felie, la fel și mie. Nu apucăm să terminăm de mâncat, că se aude o bătaie foarte mare în ușă.
Vin și soții Dursley, Vernon având o pușcă în mână. Ușa se sparge, trântindu-se pe podea, în locul ei stând un bărbat foarte înalt și plinuț. Era Hagrid:
---Bună Harry, Lily, mă scuzați pentru ușă, dar m-a rugat Dumbledore să îți dau asta, Harry. Îi întinde scrisoarea pentru Hogwords.
---I-am spus deja. Zic eu dându-mi ochii peste cap
---Și mai bine atunci! Mâine veniți pe Dyagon Alee, cu mine pentru a vă lua tot ce vă trebuie pentru Hogwords, iar după luați Expresul Hogwords.
Aprobam amândoi, dând din cap în semn că de-abia așteptăm. Se pare că între timp Dudley a mâncat deja tortul. Îi atrag atenția lui Hagrid să îi facă ceva, altfel îl omor. Vede și își scoate umbrela roz, care de fapt era baghetă lui și îi face o coadă de purcel, nu că nu ar fi deja.
Râdem, iar apoi decidem să ne culcăm, deoarece mâine va fi o zi foarte încărcată și ne lăsăm purtați de lumea viselor.
