Hai Cu Akatsuki ON HOLD!

7 Minute În Rai - Sasori

Tu intri în living, unde erai deja așteptată.

-Unde ai fost,_____-chan? Te întreabă Tobi.

-Te așteptam. Acum putem începe? Întrebă Kisame.

-Sigur, ai spus și te-ai așezat pe canapea, intre Sasori și Tobi. Ți-ai ațintit privirea înspre gatul lui Sasori, care era ușor descoperit, și te uitai la acea linie specifică fiecărei păpuși care poate sa se miște stânga-dreapta.

-Și deci, ce jucam, un?

-7 minute in Rai. Nu ai cum sa nu știi jocul, ii răspunse Kisame lui Deidara.

-Trebuie sa alegi un bilețel, iar apoi trebuie sa te duci în dulap *ii arăți dulapul* cu persoana a cărei nume se regăsește pe bilet, iar acolo puței face orice timp de 7 minute, i-ai explicat tu.

-Cine începe? Intreba Konan.

-Vreau eu! ai spus, după care te-ai apropiat de bolul cu bilețele și ai extras unul.

Erai foarte entuziasmata deoarece puteai sa nimerești pe oricine și nu știai ce o sa faci acolo.

Iar tu sperai sa nimerești pe cineva anume. De fapt, aveai o presimțire ca acea persoana va fi cea cu (,) care vei intra în acel dulap.

-Sasori! ai spus după ce ai desfăcut biletul, iar apoi ai așteptat ca el sa se ridice.

-Hai, ______, s-o facem și pe asta.

A intrat întâi el, iar apoi tu. L-ai auzit pe Pein strigând:

-Ok, aveți 7 minute începând de acum!

Era foarte întuneric iar tu îl cautai cu privirea pe Sasori, dar nu vedeai nimic. Însă, ai observat o fărâmă de lumina care intra printre cele doua uși ale dulapului și care ii lumina fața... Perfectă.

Nu făceai nimic decât sa te holbezi țintă la ochii lui căprui-roșiatici, în fata căreia erai vulnerabilă.

-Hei, ești ok?

-Da.

Vocea lui ți se părea atât de seducătoare.

Era o liniște oribila pe care vroiai sa o spargi și nu știai cum. Te gândeai ce ai putea spune în situații ca astea. Gândește, ______, cum poți sa spargi tăcerea asta?

-Um... Sasori-kun, m-am întrebat mereu, pielea ta e la fel ca a unei păpuși, adică... Din plastic, rece și tare?

Te gândeai: Doamne, ce întrebări idioate pun, mai bine îmi țineam gura! Acum ma crede o ciudată, mai mult ca sigur. Alte întrebări mai prostești nu puteam sa pun?

-Vrei sa vezi?

-Dar, cum? Adică, e întuneric, și nu se vede nimic...

Apoi, ai simțit cum ceva cald și delicat îți cuprinde mână. Era mâna lui. O ținea pe a ta într-un mod protectiv, ca și cum ar fi ținut ceva foarte fragil.

-Nu sunt o păpușă rece și fără inimă, cum spun alții, sa știi.

În acest timp, ți-a luat mâna și a apropiat-o de pieptul său, în zona inimii, ca tu sa simți cum bate. Dar bătăile inimii lui erau atât de puternice și vibrante, încât îți făcea inima ta sa o ia la goană.

Apoi, te-ai gândit la o întrebare mai normală pe care ai putea sa i-o pui, dar nu știai dacă îl va supăra sau nu. Nu știi pana nu încerci, ai spus și l-ai întrebat.

-Apropo, la ce te referi atunci când spui ca arta este eternă?

-Ar trebui sa îți arat, nu?

-Acum?

Te gândeai cum ar putea sa îți arate, având în vedere faptul ca era beznă și nu vedeai nimic, și nu era nici loc foarte mare.

Atunci, ai simțit cum ceva cald te ia de talie și te trage mai aproape de el. Era mâna lui. Apoi, printr-o mișcare foarte delicată, te-a lipit de unul dintre pereții dulapului.

Era atât de aproape de tine. Te uitai țintă în ochii lui, care te dădeau rău peste cap. Privirea lui te făcea sa tremuri, dar îți plăcea.

Îi simțeai respirația caldă pe nasul și obrajii tăi, mai mult ca sigur roșii. Bine că era întuneric.

Apoi, ai simțit cum ceva îți cuprinde obrazul drept cu finețe, iar mana lui stângă oprindu-se pe gâtul tău.

Toate aceste gesturi te făceau sa ai piele de găină, dar adorai senzația.

-Eternitatea este momentul ăsta dintr noi doi, în care fiecare știm ce vrem și ce așteptăm. Asta consider eu a fi artă. Momentul ăsta poate sa ne macine pe amândoi și sa dureze o eternitate... Dar în următorul moment, n-o sa ne mai macine nimic.

Ți-a vorbit pe un ton seducător, care te-a făcut sa te simți vulnerabilă la orice acțiune a lui. Ai reușit sa înțelegi la ce se referă, iar când a pomenit de momentul următor...

Atunci ai simțit cum buzele lui le-au întâlnit pe ale tale într-un mod foarte delicat. Ai rămas surprinsă, însă înțelegeai ce se întâmplă și i-ai răspuns la sărut. Totul se întâmpla perfect, iar buzele voastre se mișcau ritmic.

Ai simțit cum te-a luat de talie și te-a tras mai aproape de el. Simțeai ca ești în Rai și vroiai ca acest moment sa nu se mai termine niciodată.

Apoi, a cerut permisiunea de a examina ceea ce ai dincolo de buze, iar tu l-ai lăsat fără ezitare.

Dar fix atunci l-ai auzit pe Pein strigând:

-Gata! Minutele voastre au expirat. Trebuie sa ieșiți acum.

Sasori a rupt sărutul ușor, apoi te-a luat de mână și a deschis ușile dulapului.

În gând, tu înjurai nervoasă: La naiba cu Pein și cu timpul lui! Tot ce vrea e sa terminam mai repede.

Dat atunci, l-ai auzit pe Sasori zicând:

-Ești a mea de acum, da?

Apoi, ți-a afișat un zâmbet larg, atât de perfect, încât nu îl vei putea uita vreodată.

Probabil tu erai roșie ca un rac, dar cui ii pasa...

***

OK OMG IN SFARSIT AM PUS PRIMUL CAPITOL DIN 7MIR după părerea mea a ieșit geniaaaal... Apropo, scuzați de Caps-Lock dar sunt VERY happy ca în sfârșit am postat capitolul ăsta. I mean, E PRIMA DACĂ CÂND SCRIU ASA CEVA.
Kay gata cu entuziasmul. Ne întoarcem la programul normal.
CHIAR SPER SA VA PLACA.
Haideți pa.