Trandafirul cu spini

Capitolul 2

Începuseră ca orice zi banală de liceu , trezitul de dimineață , acel mic dejun pe fugă tipic mie și banalitatea fiecărei zi din viața noastră anostă. Totul era normal parcă prea normal , parcă intrasem într-o rutină monotonă,nimic nou in fiecare zi,parcă fiecare zi era la fel așteptând oarecum sfârșitul acestei vieți banale si plină de monotonie. Orele au trecut greu iar plictiseala devenea criminală, parcă si aceea panaramă pe care o făceam pe seama profesorilor devenea o obișnuință de care mă plictisisem. După trecerea orelor de calvar mă hotărăsc cu câțiva colegi să ne întâlnim cu niște prietene d-ale lor și după să mergem la o bere.
Ajungem noi la locul de întâlnire stabilit și așteptăm să ajungă și prietenele lor.
Stând și așteptând văd cum se apropie de noi o rază de soare , cea mai frumoasă fată din lume , cea care mă va învăța ce-i aia iubirea.
Se distingea de toate fetele din jur prin perfecțiunea si gingășia ei.
Văzându-o venind am simțit un fior in tot corpul, pielea mi se făcuse de găină , simțeam fluturași in stomac iar glasul parcă mă lăsa-se , nu mai puteam scoate niciun sunet, corpul imi era stană de piatră, eram înlemnit si uluit.
Ajunge în dreptul nostru iar eu eram tot pierdut uitându-mă la ea. Colegii mei văzând că am rămas mut îmi fac cunoștință cu ea și așa începe discuția între cei doi colegi ai mei și in același timp cei mai buni prieteni și ea ...fata visurilor mele. În acea zi nu am putut scoate mai mult de câteva cuvinte rămânând parcă mut de frumusețea ei.
Restul zilei a trecut parcă nesimțit.
In acea seară am avut curajul să ii dau primul mesaj, conversația a mers repede iar pana la sfârșitul seri făcusem rost de numarul ei si chiar dicutasem deja parcă vreo 3 ore la telefon cunoscându-ne . Sufletul meu era plin de fericire si extaz până ce am întrebat-o daca are prieten iar atunci cand mi-a răspuns am simțit ca îmi cade cerul în cap. Oricum fuseseră o seară frumoasă dar totuși rămăsesem dezamăgit.