Lolita.

Capitulo 1.

♦Lolita♦

Ma plimb pe nisipul cald a plajei dim Barcelona impreuna cu prietena mea Laura, nu-mi place sa ii spun "menajera" pentru ca ne cunoastem de cand aveam 15 ani si suntem bune prietene. Papa a luat-o la 15 ani cand a gasit-o pe plaja din Costa Rica adusa de apa si a aflat ca era inca fata mare. De atunci ea a devenit menajera mea si cea mai buna prietena.

-Lola?

-Da?

-Acela nu e baiatul care a venit azi - dimineata la Pedro?

-Mm...ba da..da el, e. Hai sa mergem pana la el!

-Lola, nu cred ca e o idee prea stralucita. Imi spune aceasta tragandu-ma usor de mana.

-Haide, Laura! Nu mai fii asa fricoasa! Ii spun facandu-i semn din cap.

Mi-am asezat palaria peste cap si fustita transparenta ce acopera costumul de baie si m-am dus tantosa catre baiatul ce statea pe sezlongul de sub palmier inconjurat de fete. El ma zareste si incearca sa se uite la mine cat mai patrunzator, iar eu la fel.

-Buna!

-Buna si voua fetelor! Ce va aduce pe la noi? - Dragutul de el... crede ca suntem noi aici. Tot ce sper e sa nu-mi strice Lura planul.

-Oh,nu..noi... Spune Laura, iar eu o intrerup.

-Pai, am venit in vacanta. Ea este Laura, iar eu sunt Lola. Suntem...prietene.

-Adica..eu sunt menajera. Se adreseaza Laura, iar Alejandro se intoarce cu fata la noi, cred ca nici n-a fost atent la ce am zis.

-Scuzati-ma putin. Deci, tu esti Lola, iar tu esti Laura. Incantat! Da mana cu noi, dar defapt ne incurcase numele.

-Nu..eu sunt.. Incearca Laura sa raspunda, dar eu o intrerup dand cu cotul in mana ei.

-Da, eu sunt menajera ei.

-Hmm.. Imi place costumul de baie..

-Ahh..mersi. Ii raspund facandu-i cu mana si incercand sa ascund eticheta, pentru ca o menajera nu ar fi purtat costum de baie de la Victoria's Secret.

-Umm.. eu ma duc sa-mi iau un suc. Spune Laura dandu-ma de gol.

-Nu, ma duc eu sa-ti cumpar. Ma adresez politicoasa.

-Nu-ti fa griji, vreau sa mai admir imprejurimile. Daca tot suntem noi in oras. Spune aceasta pe un glas sarcastic reprosandu-mi.

-Ei, Laura, ai vrea sa mi te alaturi pe iaht? Ma trezeste Alejandro din a mai visa.

-Pofim?

-Haide, stapana ta se plimba pe aici. Pff.. stapana mea, auzi.

-Da... Bine, atunci. Ii raspund atragator, iar el se ridica asezandu-si camasa, deschizandu-si putin nasturii si plecand de langa fetele ce pareau dezamagite.

Merg cu el, ce merg si ajungem in fata unui vas imens. Hmm..nu era cine stie ce, dar vreau sa ma mir, sa ii dau satisfactie.

-Uau...asta e al tau? Doar al tau?

-Doar al meu. Imi face semn sa urc eu prima si urc gratios simtind ca se holbeaza la mine.

Ma duc spre punte si ma urc la marginea iahtului, iar el ma prinde de talie, ridicandu-mi mainile si facand siropos ca in "Titanic".

-Prea ciudat. Spun eu desprinzandu-ma si incepand sa rad.

-Daca asa crezi... Spune el apropiindu-se de mine incercand sa imi pun mana pe fata si il opresc repede ca o nebuna ce sunt.

-Hoooo...ai innebunit? Il intreb dramatic.

-Poftim? Ai uitat cine esti?

-Ma jignesti?

-Pot sa fac ce vreau, esti doar o menajera.

-Nu poti face ce vrei cu mine, chiar daca sunt o menajera! Ma ratesc la el.

-De ce, ma rog? Intreaba facand o fata de-aia enervanta, dar ii statea bine.

-Oii...oi..e..

-Hm? Intreaba punand mana la ureche.

-Oi fi eu o menajera, dar daca nu sunt menajera ta, n-ai voie sa vorbesti cu mine cum vrei tu. Ii spun si ies din iaht deja enervata. Ce nervi mi-a facut afurisitul asta!