The Couple

Capitolul I

Soarele răzbătea puternic în capota Mercedess-ului negru. Fusese luat de la o groapă de gunoi acum ceva timp dar își făcea treaba pentru o vechitură. Drumurile din partea asta a Lewinston erau libere în majoritatea timpului, ceea ce îți permitea să apeși pedala de accelerație măcar pe trei sferturi. Casele de pe aici erau cu adevărat niște antichități, unele fiind închise iar celelalte mai erau locuite doar de bătrâni, care preferau mai degrabă să se uite la televizor decât să își facă griji în legătură cu casa lor care arata ca acele case bantuite din imaginile imprimate pe revistele de la chioșcul din colțul străzi. Mercedess-ul parchează în fața garajului singurei case care părea să mai adăpostească viață acolo. Casa cu un singur etaj și mansardă arăta mai bine decât majoritatea caselor care aveau două etaje dar ambele în paragină. Portiera șoferului s-a deschis cu un scârțâit scurt iar de acolo coboară un bărbat îmbrăcat la un costum care părea să fie același de câțiva ani buni. În picioare purta o pereche de pantofi plini de praf ca si cum tocmai s-ar întors de pe câmp, iar pe cap avea o pălărie neagră la fel de veche ca toate piesele costumului. După ce a închis portiera, a introdus cheia în gaura acesteia și a rotit. Mașina a scos un țiuit răsuflat, ca și cum s-ar fi săturat și ea de asta. Cine s-ar fi atins de o asemenea mașină care avea până și sigla lipită cu bandă adezivă. Cu un mers distrat, poate aproape ca un țopăit bărbatul se apropie de veranda casei. S-a descălțat pe verandă de pantofi prăfuiți și a apăsat pe clanță. La fel ca portiera mașini, ușa de la casa s-a deschis și ea cu un scârțâit doar că ceva mai prelung și mai zgomotos. Casa era cufundată într-o liniște deplină, cu excepția televizorului care se auzea. Cu pași mici omul se deplasa prin casă de parcă era un hoț. Prima dată capul i s-a întors spre dreapta unde se afla deschiderea spre sufragerie, care era locul din care se auzea si televizorul. Pe canapeaua second hand luată de la un magazin de vechituri stătea o femeie cu părul lung și negru care îi cădea pe umeri. La televizor rula o oarecare emisiune pe care aceasta persoană o urmărea în fiecare zi prăpădindu-se de râs la unele momente. Doar că acum stătea cu genunchi cuprinși la piept și cu ochi roșii de plâns. Cu aceeași pași mici noul venit intră în sufragerie și se așază pe canapea. Femeia continuă să se uite la televizor, iar suspinele deveniseră mai dese. Bărbatul i-a telecomanda de pe canapea și închide televizorul. În continuare femeia a rămas suspinând cu ochi ațintiți asupra aceluiași punct. 

      - Kate... Ce s-a întâmplat iar? întreabă bărbatul.

În continuare Kate nu își dezlipește ochi de la televizorul negru. 

     - Vrei să vorbim și să rezolvăm totul sau ai de gând să stai așa toata ziua?

Fata de la televizor se întoarce brusc spre fața bărbatului cu o smucitură. 

     - Despre ce vrei sa vorbim Mike? Întotdeauna este aceeași problemă! Tu provoci această problemă Mike. Azi Nelli m-a sunat și mi-a spus că te-a văzut cum o urci în mașină pe târfa aia de Jane. A spus ca erați amândoi foarte bine dispuși și râdeați împreuna de mama focului.

Iar s-a așternut acel nor de liniște dar nu pentru mult. 

     - Chiar vrei să îți explic? întreaba Mike.

Cealaltă față se îndreaptă iar spre a lui. 

     - Ooo Mike, dar sunt moarta de curiozitate! Chiar te rog!

     - Azi Jane m-a rugat să o duc până la un restaurant unde să mănânce pentru că mașina ei s-a stricat. Pur si simplu a început să iasă fum de sub capotă când a încercat sa o pornească. Fiind pauza de masa am ales să iau masa alături de ea. Faptul pentru care râdeam era că înainte de a pleca George administratorul și-a vărsat cana de cafea pe cămașă în timp ce cânta piesa lui preferată care se nimerise să înceapă la radio! zice Mike parca dintr-o suflare. Acesta este motivul pentru care tu acum stai și plângi și îți faci filme de doi bani Kate. Nu este prima oara când se întâmplă. Până acum câteva săptămâni totul era bine și mergea ca pe roate. Dar observ că începi iar ca acum cinci ani.

    - Nu este vina mea Mike! Nu eu umblu cu toate vagaboantele prin restaurante! Începe o voce isterică care deja începuse să urle în loc să vorbească. Este doar vina ta Mike! Numai și numai...

În acel moment Mike i-a pus mâna la gură și o ținea strâns în timp ce ea se zbătea. 

    - Unde e Elly? întreabă Mike liniștit.