Chapter I

27 2 0
                                    

Odata ajunsa in curtea liceului meu,iadul incepe sa isi dezlantuie rautatea asupra mea. Cu fiecare pas facut,fiecare centimetru mai aproape de scoala imi lasa fiori reci si o senzatie de rau in stomacul meu. Nu putea incepe ziua altfel decat cu jignirile si vorbele nesarate aruncate in mine,ca si niste sageti cu otrava infipte adanc in spatele meu. Dar,din fericire,sunt obisnuita cu diminetile astea uracioase si gretoase care,bineinteles,imi fac viata un calvar. Doar ploaia imi spala si vindeca ranile care mi le provoaca lumea asta de care sunt dezgustata pana peste cap. 

Deseori ma intreb, voi fii vreodata fericita? Voi avea vreodata acel happy-end ca si cele din povestile care mi le citea bunicuta cand eram cat o schioapa de om? De la moartea ei,totul a devenit negru si fara viata, in viata mea,incetul cu incetul. Cu tatal meu care bea mereu si ne agresa pe mine si pe mama,fara sa adune un ban in casa , fara o alinare care sa ma linisteasca pe mine,cu ce rost sa mai traiesc si eu? Mama imi repeta mereu: "Nu uita sa fii buna,si nu-i lasa pe cei din jur sa te schimbe." Mda.. nici mama nu mai traieste. A murit acum 3 ani,in timp ce tata vroia sa ma injunghie cu un cutit,iar mama s-a bagat inaintea mea aparandu-ma. Mama va fii mereu eroina mea,la fel si bunica mea.

Acum am si o slujba. Tata a fost dat afara de la servici acum mult timp. Lucrez ca si chelnerita la o cafenea din apropierea liceului meu. La 16 ani la care ii am,am nevoie de cativa bani in plus cu care sa pot sa duc o viata cat de cat normala.

Revenind,ajung la dulapul meu de unde imi iau caietele si manualul pentru prima ora. Dintr-o data,usita de metal a vestiarului meu se tranteste,bineinteles,nu singura. Dupa trasarirea mea ,ma intorc incet cu spatele la dulap,stiind deja cine e in spatele meu. Mark. Isi pune o palma deasupra umarului meu,iar cu cealalta face miscarea originala prin care imi cere bani.

- Banii pentru pranz,smechero.

- Mark,chiar nu am chef de..

Insa,sunt intrerupta de o palma foarte grea si usturatoare care ma face sa imi intorc capul din cauza impactului. Simt cum obrazul stang imi ia foc si bataile inimii accelereaza,din cauza durerii si a spaimei.

-Am spus.....sa imi dai banii pentru pranz...,spune el in timp ce imi cuprinde obrajii cu o singura palma strangandu-mi tare fata. Obrajii incep sa mi se umezeasca din cauza lacrimilor care deja curgeau fara oprire.

-Dar....nu am..- vocea imi era infricosata,tremuram ca si un mic chihuahua in fata unui ciobanesc.

Mark ma izbeste de podea,iar in jurul nostru se adunau tot felul de elevi care radeau si il incurajau pe idiot sa ma termine. Nu era destul ca eram abuzata destul de tata acasa,dar pe langa asta si la scoala trebuia ca un idiot sa se dea smecher si sa arate ce poa' sa-i faca unei fete. In ciuda faptului ca aveam fata in palme,pe burta,imi dadeam seama ce facea. Imi arunca toate cartile,desenele si foile din ghiozdan ca sa cotrobaie dupa niste amarate de lire sterline. Il aud cum rade satisfacut dupa ce imi gaseste un maruntis cu care aveam sa imi cumpar pranzul,ca sa nu mor de foame.

-Nu ai ha? dupa cele spuse ma loveste cu piciorul in burta si se indeparteaza cu gasca lui de baieti analfabeti si gretosi. Durerea ma ametea. Nu inteleg cum putea directorul sa nu ia masuri. A, acum stiu. E nepotul lui preaiubit si stralucit. Urasc scoala asta. Dupa ce au plecat,reusesc in cele din urma sa ma ridic si sa imi asez lucrurile in ghiozdan,dupa care intru in clasa mea.


Ora trecuse la fel de greu ca de obicei,in care chiar si batrana doamna Jonson ma facea minorosita. Mda,ea obisnuieste sa jigneasca pe oricine care nu o linguseste si ii face complimente tot timpul,iar cum eu nu sunt genul de persoana care sa minta ,imi tin gura inchisa mereu.

Poate ca pare imposibil,dar orele de azi au decurs destul de ok. Da,se poate si mai rau. Am incercat de multe ori sa imi iau viata. Dar mama are grija de mine,de acolo de sus si nu ma lasa. Si asta ma duce cu gandul ca poate ,poate ceva frumos are sa mi se intample la sfarsit.

Dupa ore merg direct la cafenea,unde imi pun sortul si incep sa iau si sa impart comenzile. In sfarsit un loc unde nimeni nu ma judeca. Pot sa spun ca ma pricep la servitul bauturilor (nu ca ar fi mare chestie) si slujba mea e foarte importanta pentru mine.

Seara tarziu,in jur de ora 9 p.m. ajung acasa. Din nefericire,nu pot sa spun linistita acel "home sweet home". In casa era un fum atat de gros incat il puteai taia cu cutitul,vorba aceea. Era dezordine si tata se uita la televizor cu o sticla de votca mai mult goala decat plina. Se uita la mine incruntat de parca i-as fii facut o anumita problema.

-Unde ai fost pana la ora asta? ma intreaba dur si rece ridicandu-se de pe canapea.

- La scoala si munca. Unde as putea fi? ii raspund pe acelasi ton,doar putin mai calm,asezandu-mi jacheta pe cuierul vechi.

Tata imi tranteste in fata factura la curent si apa. Erau o gramada de bani,pe care doar o minune ne-ar putea ajuta sa-i platim. Ma uit destul de infuriata la tata.

- De unde sa scot banii astia?!

-Nu imi pasa! Muncesti in plus,faci ceva doar plateste factura la timp,daca nu,ai incurcat-o.

Mirosea foarte tare a alcool si fum si simteam ca mi se intoarce stomacul pe dos.

- Aha deci tot eu sa te scot din rahaturile in care te bagi tu mereu,nu-i asa?! De ce n-

Nu apuc sa continui ca nenorocitu' de taica-meu ma plesneste cu mana lui grea,facandu-ma sa cad lata la pamant. Nu mai indrazneam sa ma misc de acolo. Plangeam,in timp ce tata ma tragea de par si imi arunca cele mai rele si urate vorbe. Am stat acolo mult si bine,dar la un momentdat am reusit sa ma ridic , incet,si sa ma ascund in camera mea. Imi uram pur si simplu viata,si uneori ii vorbeam mamei si o rugam sa ma ia cu ea,sa nu-l mai sufar atat pe tata. Cu aceste ganduri,fara sa mai mananc in acea seara nimic,adorm.



LostUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum