,,Nu accept,,

25 4 1
                                    

                          - Alexia-

El este nebun!
Dacă crede că tata va accepta așa ceva atunci clar e dus cu pluta.
Mă uit în ochii tatei pentru a vedea o confirmare a gândurilor mele, dar ceea ce văd nu este ceea ce mă așteptam de fapt.
Acum o săptămână nu m-aș fi gândit că lucrurile vor lua așa o întorsătură.
                            
                              ***
               În urmă cu o săptămână
                              ***

- Alexia, haide dragă să nu întârziem!
Am coborât scările, îmbrăcată în rochia mea nouă neagră, cu câteva tăieturi sexy. O adoram.
Familia noastră a fost invitată la o petrecere între cele mai impunătoare familii mafiote, în scopul de a cunoaște noul șef, unul destul de tânăr, din câte am auzit are 21 de ani. Tata speră să-l poată convinge să mai prelungească pentru un timp data limită pentru care trebuie să îi dea datoria de la tatăl său. În cel mai rău caz, va trebui să vină în vizită pentru a discuta despre o anumită răscumpărare, care va plăti datoria.
- Vai scumpo, arăți super!
- Mersi, mamă, și tu arăți bine.
Ne-am urcat în mașina noastră și am plecat spre localul unde se va ține evenimentul.
Ajunși acolo, m-am dus direct la iubitul meu, Stefan. Suntem împreună de un an deja și sunt aproape sigură că în viitorul apropiat va avea loc și o nuntă. Îl iubesc foarte mult, chiar dacă mai există uneori neînțelegeri dintre cauza geloziei lui. Dar cred că așa e în orice cuplu.
L-am îmbrățișat. El savura un pahar de șampanie lângă bar.
- Bună, scumpo! Te bucuri de petrecere?
- Bună, Stefan! Abia am ajuns, dar deja este minunat.
Stefan m-a sărutat pe frunte și m-a chemat pe ringul de dans.
Când dansez cu Stefan, pur și simplu simt acea conexiune între noi.
În tot timpul al celor două dansuri pe care le-am acordat iubitului meu, am simțit o privire intensă asupra mea. Și am găsit și din ce direcție vine acea privire! La masa din dreapta ringului de dans stătea un bărbat nu mai mare de 21 de ani, înconjurat de cei mai prestigioși și influenți mafioți. Ei purtau un dialog, însă toată atenția acelui bărbat era asupra mea. Am continuat totuși dansul cu omul pe care îl iubesc și alaturi de care îmi văd viitorul. Eram obișnuită cu privirile asupra mea, deoarece eram dintr-o familie influentă.
Totuși, străinului nu ia fost suficient doar să privească, pe la sfârșitul dansului s-a apropiat de noi cu un aer arogant.
- Nu te supăra, dar va trebui să-ți fur partenera pentru un dans. I s-a adresat iubitului meu.
Mă așteptam la o replică, pentru că era un necunoscut până la urmă, și știam că Stefan va face o criză de gelozie în orice moment. Însă se pare că Stefan îl știa pe omul acesta, căci doar a încuviințat. Foarte calm și neașteptat.
După care străinul s-a întors la mine.
- Îmi acorzi acest dans?
Mă bătea gândul să-l refuz politicos, dar până la urmă ce era rău într-un dans?
Mi-am pus mâna în mâna lui și am început să dansăm pe melodie.
- Mă numesc Emanuel, apropo.
- Alexia.
- Arăți extraordinar, Alexia.
Alexia. Mi-a spus numele într-un fel în care îmi dădea fiori. Am vrut să-i spun la rândul meu cât de bine arată, pentru că arăta de milioane. Dar m-am abținut de la aceste comentarii, pentru că ar suna ca un flirt, iar nu ăsta e scopul meu. Așa că am zâmbit politicos.
- Ai dori să mă încânți cu prezența ta la o cină mâine seară?
- Îmi cer scuze, dar am deja prieten.
- Nu cred că asta e un impediment.
Wow! Avea tupeu, nu glumă!
Am râs scurt.
- Îmi pare rău dar va trebui să te refuz.
A zâmbit arogant. Iar asta mă enerva.
- Sper că voi reuși să te fac să te răzgândești.
În sfârșit s-a terminat dansul. Am făcut o înclinare și am plecat.
Îl iubeam pe Stefan și nu doream să am de-a face cu Emanuel.
Viitorul meu era deja bătut în cuie
(Sau așa credeam)

Seara a urmat, m-am întâlnit cu mulți oameni, am strâns mâna. Am dialogat politicos.  Le-am vorbit despre proiectele la care lucrez, despre firma pe care vreau să o înființez. M-au întrebat despre studii, le-am făcut o listă întreagă, căci părinții mei puneau mare accent pe educație.  Apoi a urmat monologul noului șef .
Și când am văzut bărbatul care a luat microfonul pentru a vorbi, am rămas șocată. Ca să vezi! Era chiar așa zisul Emanuel. Asta explică aroganța cumplită. Întreg discursul l-am examinat ca să ajung la Concluzia că arăta super bine. Iar asta e total greșit! Aveam deja un bărbat în viața mea cu care îmi doream să-mi petrec viitorul! Am ieșit  afară, să trag o gură de aer și să-mi limpezesc gândurile.
Eram la balcon și admiram trandafirii din gradina incintei. Când am auzit o voce din spatele meu.
- Sper că nu te-am plictisit cu discursul meu!
Nu m-am uitat în urmă căci știam cine era.
- Ba din contră.
Am incercat eu să fiu politicoasă. El a venit lîngă mine. Mult prea aproape. Așa că am făcut un pas în lateral pentru a-mi păstra spațiul personal.
- Atunci sper că te-am convins să luăm cina împreună.
- Nici pe departe!
El doar a râs. S-a apropiat mult de urechea mea, astfel încât îi auzeam respirația.
- Într-o zi vei fi a mea, dragă Alexia!
Și a plecat. Iar eu am rămas la balcon și am fost amuzată de spusele lui.
                                ***
Acum nu mai sunt amuzată!
După seara aceea au urmat flori și cadouri la ușa mea cu invitații la cine, ieșiri, toate, refuzate politicos.
Însă acum, fiind aici văzând până unde s-a ajuns situația.... Sunt îngrozită.
Mă uit la tatăl meu cu gura căscată.
- Poftim ? Atât a avut el de spus.
- Drept compensații în urma datoriilor  pe care tatăl meu vi le-a împrumutat și  nu mi le puteți întoarce, vreau (acum se uita fix în ochii mei) să îmi oferiți mâna fiicei dvs. Emanuel a spus asta cu o lejeritate de parcă vorbea despre cumpărarea unui mobilier.
Nu am așteptat răspunsul tatălui meu care era pur și simplu șocat.
Am explodat.
- Așa ceva este inacceptabil! Nu poți cere asta drept răscumpărare! Nu voi permite așa ceva! ...
- Alexia, stai jos!
Vocea tatălui meu m-a întrerupt. Atunci am realizat că eram în picioare.
Totuși am continuat să nu îl ascult.
- Nu sunt un obiect de negociat. Când...
- Alexia! Deja ajunge! Max, Condu-o te rog spre camera sa.
Garda mea de corp m-a apucat de braț și mă conducea cu forța spre ușă.
Însă eu mă zbăteam să rămân.
- Nu poți să faci așa ceva! Nu este corect! Părerea mea nu contează? ...
Am continuat cu strigătele până am ajuns în camera mea și Max a închis ușa. Dar eu am încuiat-o și am refuzat să mai ies când mi s-a cerut prezența pentru escortarea oaspetelui nostru afară.

Da, știam că Emanuel va veni să discutăm despre o răscumpărare, deoarece a trecut termenul și tata nu a putut întoarce împrumutul luat de la decedatul său tată. Tata a dat faliment și avea prea multe datorii. Dar nu m-am așteptat ca asta să fie cererea nebunului care este acum șeful mafiei! Mă așteptam să renunțe după o săptămână de trimis cadouri și invitații care au fost refuzate respectuos și dintr-un motiv întemeiat, am o viață, am un iubit.
Dar sunt sigură că tata va găsi o cale să îndrepte situația, tata nu și-ar da permisiunile pentru această nuntă!
Am stat cu gândurile mele până dimineața. Când am fost trezită de vocea mamei care vorbea de cinci minute incontinuu și bătea în camera mea încuiată.
-Alexia scumpo, să știi că am încercat să îi oferim orice alt ceva, dar el a fost foarte axat pe ceea ce vrea. Tatăl tău era gata să renunțe la casă! 
La auzul acestor cuvinte am înghețat.
- Nu mă mărit cu nu știu ce nebun  care nu acceptă un refuz evident și repetat!
- Îmi pare rău scumpo! Eu și tatăl tău am încercat tot felul de alternative! Dar pare un om bun, Alexia. Adică, nu ai văzut câte daruri ți-a trimis în fiecare zi timp de o săptămână? În plus, cred că această insistență este datorită faptului că e îndrăgostit. După ce ai plecat ne-a asigurat că va fi un soț bun și că nu-ți va lipsi nimic. Și nu e ca și cum pleci pentru totdeauna, vei putea oricând să vii în vizită. Sau vom veni noi să te vizităm.
- Și cu Stefan, cum rămâne, el nu e bun pentru mine ?
- Sunt sigură că o să înțeleagă situația, Alexia. Haide dragă, îmbracă-te căci au venit oamenii lui să te ia. Și nu vor aștepta mult timp afară.
Mi-am pus capul în pernă și am mârâit de disperare.

Dacă crede că mă voi căsători cu el pur și simplu, atunci se înșeală.
Ce fel de nebun trebuie să fii ca să ceri așa ceva drept răscumpărare?!
Gândurile mele au fost întrerupte de un bătut la ușa foarte puternic.
- Domnișoară Alexia, Noi suntem noile tale gărzi de corp, și am fost trimiși să te ducem acasă la logodnicul dvs!
Am tăcut, în speranța că va pleca pur și simplu, căci eu nu aveam să ies de aici!
- Ne pare rău dar dacă nu deschizi ușa va trebui să o dărâmăm!
Am pufnit la această idee. Doar nu ar merge chiar atât de departe!
Sunt sigură că vor pleca, dacă îi ignor.
Însă bufnitura pe care am auzit-o m-a făcut să îmi reconsider bănuielile.
Mă uitam acum la ușa dărâmată jos, și la cei doi saci cu mușchi care erau acum în fața mea.
Eram .... Fără cuvinte. Cu gura căscată.
- Iertare, domnișoară, pentru... Daunele cauzate. Dar dacă nu veți coborî până la mașină, avem instrucțiuni să te aducem acasă prin orice mijloace.
A insinuat că mă va căra până la mașină.
Dacă voi ieși din casa asta, nu o voi face precum aș fi un sac de cartofi! Voi ieși cu demnitate.
M-am ridicat din pat.
- Bine, vă rog, doar un moment, să mă îmbrac.
- Mi-e teamă că nu avem timp, domnișoară. Astăzi aveți o întrunire cu consiliul fondatorilor pentru firma la care lucrați să o înființați.
Am rămas nedumerită.
- Am primit programul pe care îl aveți săptămâna aceasta, ca să vă putem escorta unde este nevoie.
Wow! Acum am gardă de corp și manager ! Dacă așa vrea să mă mituiască Emanuel să mă mărit cu el, atunci nu va merge. Pentru că pot să-mi țin minte singura programul. Am ieșit din cameră și am coborât la parter. Eram încă îmbrăcată în pijama mea albă de mătase.
La parter era familia mea care aștepta să-și ia rămas bun. M-am apropiat de tata care era foarte trist.
- Îmi pare foarte rău, prințesa mea! Sunt sigur că va fi un soț bun, totuși.
L-am îmbrățișat fără să spun nimic, nu mai avea rost. Se pare că totul a fost hotărât și planificat fără mine.
Am îmbrățișat-o și pe mama care nu se oprea din cerut scuze, bla bla bla, argumente cum că e un soț bun, bla bla bla.
Le-am îmbrățișat și pe surioarele mele gemene de 8 ani. De ele chiar o să-mi fie dor!
Am ieșit afară și am văzut mașina care urma să mă ducă la așa zisa ,, casă '' . Era o limuzină, efectiv. M-am urcat îmbrăcată încă cu  pijamalele mele în limuzină. Înăuntru era o doamnă, cred că avea de trei ori vârsta mea.
- Bună, Alexia! Eu voi avea grijă de imaginea ta de acum. Sunt stilistă și designer vestimentar. Dar și asistenta personală a domului Emanuel Delacorte.
- Apropo, că tot veni vorba, îți voi spune câteva lucruri pentru al cunoaște mai bine pe logodnicul dvs. Știu că încă trebuie să vă cunoașteți mai bine, dar... ......
De aici am înțeles că doar ea va vorbi pe tot parcursul drumului, fiindcă vorbește FOARTE mult.
-... Deci lui nu-i plac lucrurile foarte colorate. Mereu optează pentru culori mai pale, negru, maro, bej, ceva nu foarte evidențiat....
Bla bla bla... Aveam să adorm aici.
-... Și e alergic la căpșuni. Vreau să spun genul ăla de alergie în care, ai o tuse stridentă și te simți foarte rău și...

Totuși unele lucruri le-am ascultat și le-am memorat. Căci dacă tot eram obligată să fiu soția lui... Îi voi face viața un coșmar.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Aug 18, 2022 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Nebunul Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum