1.Zăbălosul

10 1 4
                                    

Perspectivă Yibo

Îmi simt mușchii gâtului amortiti când îi încordez să-mi ridic capul, nu suport senzația și îmi las capul înapoi pe saltea. Văd totul alb "Oare cât o fi ceasul? " și întorc capul să-mi iau telefonul de pe noptieră, văd că în dreapta mea e un gras dormind curgandu-i salivă din gură
-AAAAAAAA strig ridicându-ma în fund ca să văd ca albul pe care-l vedeam nu era din cauză ca nu eram odihnit ci pentru ca sunt într-o cameră cu pereții albi. Grasul deschide pe jumătate ochii, își șterge cu mâneca pijamalei dârele de salivă
-Zăbălos.
-Nu mai țipa. *cască*
"Mama... Îmi aduc aminte acum, am dormit la ei azi-noapte. Ea! Ea m-a adus aici, tata știe?! " *mă gândesc în timp ce dau să ies din cameră*
-Mă zăbălosule! *îi zdruncin bratul și tresare*
-Ce mă? *întreabă deranjat de formularea mea*
-Cum deschid ușa?Unde sunt? Cine ești?Unde e ieșirea?
*plescaie plictisit*-Mai încolo.
-Unde mai încolo mă? *îi mai zdruncin odată brațul*
-Mai încolo ne deschide ușa. Cum adică unde esti? La spital, fila cu boli mintale gradul 3, tu ce boală ai? Una de memorie de nu știi unde ești?
Mă duc iar la ușa și apas repetat pe clanta, dau cu piciorul în ea
-Haide fira-i a dracu, ușă prăpădită, tre să fi ușor de spart!
-O să vină să deschidă fără să faci galagie, potoleste-te!
Eu îmi fac avânt și mă izbesc cu totul în ușa.
După jumătate de oră de înjurat toți sfintii, picioare în ușa, pumni în pereti ușa se deschide. Fug rapid pe ușă și tot înainte pe coridor, spre uimirea mea doctorita care a deschis nu vine să mă prinda " Probabil că nu e ceva anormal să fugă un nebun pe aici " Camera în care am fost pus e ultima cameră de pe filă și până la usa coridorului cred ca tot am fugit pe lângă încă vreo 15 camere, văd 2 doctori în holul în care am ajuns, îi ignor, cobor scările în grabă și ajung într-o curte cu încă câteva clădiri în ea, o parcare și o doamnă într-un halat rosu, prima persoană de aici care se uita panicata când mă îndrept spre poartă, însă nu vine să mă prindă, ci își scoate telefonul din halat.


O impresie despre prima pagină?

Nu e de spusUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum