Nu e de spus

Continuare 1.

   Sunt întâmpinat la poarta de un om, bine făcut dar și gras în același timp, trecut de 40 de ani sigur, cu părul albit și scurt, fața fiindu-i mult mai închisă.
  -Încotro? Nou pe aici? Se adresează cu un ton sever și o privire critică dandu-si seama ca's pacient pentru ca sunt în pijamale "Cine m-a schimbat?! Iar m-au văzut gol gorilele mamei! "
Puțin confuz cu privire la ce sa fac deoarece gardianul se vedea ca e pregătit pentru orice mișcare dar m-am mai confruntat cu asta înainte!
-Cu iertare.. *sceptic*
Îi pun mâinile la spate și îl împing în camera de lângă poartă unde trebuia să intri să semnezi pentru ce ai venit. Închid ușa și mă urc pe poarta de fier neagră de 3m+!? Dau să mai urc un pas dar doua mâini ma trageau cu putere de solduri în jos. Întorc capul și o zăresc pe doamna în halat roșu, iar 2 secunde de lipsă de concentrare cât timp m-am uitat amenințător la doamnă, m-a făcut să aterizez cu fundul de pământul uscat, batatorit.
-Aarghh *scrancesc*
-Yibo! *țipă la mine în timp ce ma saltă*
-Merg singur! *ma rastesc la el pe același ton și o iau înapoi spre cladirea de unde am fugit*
Am realizat ca deși aș reuși să fug, chiar de m-aș bate cu brunetul ăsta în halat alb, sigur sunt pregătiți fiind avertizați de mama, la un apel al personalului ma trezesc cu vreo 5 gorile lângă mine.
Ma urmărește îndeaproape până în holul din capatul coridorului pe care am alergat.
-Pune-l la punct asistent Cheng. *ton strict*
Asistentul Cheng, unul din "doctorii" pe care i-am fost văzut aici pe hol, la fel ca și celălalt, par negru dar nu atât de lung, fața ascuțită, ochii mari și o mimica care-mi garantează ca trebuie să mă feresc de el.
-Pentru ce ai fugit? Țigări? N-ai țigări? *întreabă ca și cum nici nu vrea să audă un răspuns*
-De ce sunt aici? *ton serios*
-De ce esti aici? *răsuflă iritant * Să te însănătoșești!
-Ascultă, vă dau mai mult decât v-a dat ea! Doar trece-ma de poarta și da-mi o mașină împrumut.
-Vin înapoi, poti sta pe banca, nu esti obosit de la sport? *râde ironic și coboară scările*
Simt cum mă pișcă gâtul de nervi, cum mă mănâncă pielea "A știut mama ce să aleagă"
Deja aștept pe bancă de câteva minute iar timpul e pretios .De atâtea ganduri abia acum observ prin usa deschisă ca în fața mea e un cabinet în care stă inganfatul care m-a săltat. Mă pun pe scaunul din fața biroului lui.
-Vă pot da mai mult!
-Yibo. *mă privește oarecum compatimitor *

Ghilimelele sunt puse când este monolog. Numele personajelor cât și înfățișarea lor sunt imîmprumutate din serialul The Untamed.