Jurnalul stării mele mintale

August

Dragă jurnal, 26.08.2022

Azi am realizat că de mică am încercat să slăbesc din greutate, am ajuns sa fiu obsedată de kg pe cântar, să nu mănânc cu zilele, să slăbesc mult brusc și în câteva săptămâni să pun dublu înapoi.
Am ajuns să plâng, să mă rănesc fizic crestând frustrarea pe care o simțeam pe piele. Mai mult de atât am ajuns să mă rănesc psihic pierzând încrederea de sine, dar mai important, respectul față de sine.
Am ajuns să mă urăsc, am ajuns să îmi fiu propriu inamic, am încercat atât de mult timp să îmi provoc durere în loc să mă vindec.
Am așteptat ca să mi se îndeplinească visul ca prin minune, ne mai încercând să fac eu o schimbare care să mă ducă mai aproape de visul de a fi slabă.
Iar în timp ce eram obsedată să slăbesc din kilograme, nu am realizat faptul că pe zi ce trece eram mai slaba psihic. Am ajuns să plâng în fiecare seară, am ajuns ca acum să am anxietate, am ajuns să nu mai pot manca în public, am ajuns atât de rău încât nu pot privi lumea în ochi.
Îmi este dor de mine, îmi este dor de cum eram, îmi este dor să nu imi pese, îmi este dor să nu mă afecteze nimic, îmi este dor ca să fiu mândră de mine, îmi este dor să mă iubesc și să îi las pe alți să mă iubească și ei.
Îmi este dor sa nu mai mă încui, vreau ca cineva să găsească cheia.
Îmi este dor să pot să cer ajutor fără să îmi fie rușine.
Acum aștept sa vină ajutorul, care parcă încetează a apărea.
Îmi este dor să fiu liberă, căci acum sunt închisă între gratile construite de mine.
Îmi doresc atât demult să citesc acest text cu voce tare să audă toată lumea ce simt, dar dacă o să mă judece? Dacă ei cred că mint? Atunci ce o să zică lumea?

Cu lacrimi în ochi, Fantasy