Cine a zis că e imposibil?

Viața de student

   Lunile au trecut și am reușit să mă mențin la fel de bine, aveam prieteni noi, dar nu uitasem nici de cei vechi, colega cu care stăteam mai mereu era o fată destul de drăguță și independentă, știa ce vrea de la viață.
    Mă uitam gânditoare pe fereastra sălii, când profesorul m-a scos din starea mea de visare, trântind ușa cu putere, așa cum obișnuia mereu să facă. Nici nu ajunge bine la locul dumnealui, că și începe să ne vorbească despre un proiect mare, desfășurat în Coreea De Sud....... hmmmmm Coreea, mereu mi-am dorit să merg acolo, mai ales că ascultam și kpop, dar în ultima perioadă învățatul mă tortura, nu mai aveam timp nici să respir. Revin la vorbele profesorului și încercam să ascult cu atenție
- Doar 10 studenți din această unitate de învățământ au fost selectați pentru a participa la acest proiect, ce se va desfășura pe perioada unui an de studiu. Pe parcursul acestui an, veți fi educatoare la una dintre cele mai renumite grădinițe din țară!
- Care sunt acei studenți? Întreabă rânjind panarama societății, mai mult ca sigur ea este una dintre ei și asta mă calcă pe nervi la propriu!
- Bineînțeles, domnișoară tu ești prima de pe listă! Îi spune profesorul cu un zâmbet larg pe față...
Șiiii....iată că mi-a fost și confirmat, știam că ea și profesorul nu au doar o relație elev-profesor, cei doi umblau împreună de luni bune, mi se părea o nesimțire cum omul acesta a rămas un cadru didactic după avansurile pe care le făcea tuturor studentelor. Nu mă așteptam să fiu pe lista aceea, mereu i-am refuzat toate intențiile și am încercat să îmi văd de treaba mea, iar asta îl intriga la culme.
    Nici nu termin bine de privit scena dezgustătoare la care eram nevoită să iau parte și îmi aud numele.... eram a doua de pe listă, mă uimită către profesor și întreb fără să gândesc prea mult
-Eu?... degetul arătător fiind îndreptat spre mine.
-Da, tu! Spune profesorul pe un ton mai nesimțit și trece la următorul, se vedea pe fața lui că nu-i făcea plăcere să mă vadă pe listă, dar totuși simțeam că are o atracție ciudată față de mine.
   Mi-am prins de mână colega, dar și cea mai bună prietenă și așteptam să spună numele ultimelor două persoane de pe listă, ochii ei tremurau, vedeam teama care creștea în ei la gândul că ea nu ar fi pe acea listă nenorocită, așa a și fost... eram mai mult ca sigură că acel ticălos a avut grijă ca ea să nu fie acolo, îl refuzase atunci când i-a cerut ajutorul în a mă face a lui.
   Mă îndreptam ușor spre apartamentul în care stăteam cu chirie în capitală, destul de scumpă pentru un nimic, ce pot să spun.... Simțeam cum ceva parcă mă trăgea înapoi, "Cum să le spun părinților despre plecarea asta, când ei au fost mereu împotriva a tot ce avea legătură cu asiaticii?"

#503cuv.