Urme Adânci

capitolul 2

Tata: Davina, vino aici.

Urc scările repede și mă opresc în fața lui alături de Dominic care se află în spatele meu.

Tata: Deci? Ce părere ai?

Eu: Locul arată super tată, dar ce se întâmplă aici?

Tata: De acum încolo aici vom lucra. Ăsta e biroul tău. spune în timp ce deschide ușa de sticlă aflată în fața noastră.

Biroul este unul primitor, nici foarte mare nici foarte mic, mobila este albă, singurul lucru colorat fiind peretele din fața geamului și este verde, grozav ori îmi face în ciudă ori nu mă cunoaște, pentru că dacă ar face o ar știi că nu îmi place verdele.

Tata: Sper că îți place noul tău birou.

Eu: Îmi place tată. Aș putea aduce un cuier aici?

Tata: Poți aduce ce vrei tu. Neavând permis vei merge ori cu mine ori cu Dominic sau Matt.

Eu: E în regulă, în 3 săptămâni dau orașul și cred că am șanse să îl iau.

Tata: De ce nu mi-ai spus că te-ai apucat de școala de șoferi și de unde ai avut bani?

Eu: Nu ai întrebat și am avut bani de la tine. Îmi strâng bani de la 14 ani tată. Am bani strânși și pentru mașină și pentru universitate.

Tata: Sunt foarte surprins în momentul ăsta. Eu merg spre casă vrei să vii sau te aduce Matt?

Eu: Merg cu tine, mâine voi aranja aici.

Tata: Ce vrei să aranjezi? mă întreabă în timp ce coborâm împreună scările.

Eu: Documentele tată, am un sistem special care mă ajută să nu greșesc și cum sunt sigură că nu ai știut cel mai probabil le-ai lăsat în cutie, dar e mult mai bine pot să le aranjez singură și așa nu greșesc.

Tata: Nu o spun des, dar sunt mândru de tine chiar dacă nu sunt cel mai bun tată și uneori sunt dur o fac pentru binele tău.

Eu: Știu.

În 20 de minute ajungem acasă, drumul a fost unul tăcut, eu și tata niciodată nu am purtat un dialog prea lung, cele mai lungi discuții fiind în zilele în care simțea că e timpul să îmi aplice o corecție. După ce parchează mașina intrăm amândoi în casă, mă îndrept spre scări cu gândul de a merge în cameră pentru a face un duș însă Esmeralda îmi spune să vin în bucătărie.

Eu: S-a întâmplat ceva?

Esmeralda: Nu scumpo, voiam să îți dau asta, a sosit după ce ai plecat. spune în timp ce îmi înmânează o scrisoare.

Tata: Ce ai acolo Davina?

Eu: O scrisoare. spun în timp ce desfac plicul.

Încep să citesc primele rânduri și îmi dau seama că este de la ființa ce mi-a dat viață, își cere scuze că m-a abandonat și îmi transmite că ar dori să ne vedem pentru a îndrepta lucrurile. Mâinile încep să îmi tremure în timp ce mototolesc scrisoare, lacrimile curg șiroaie pe obrajii mei și simt că plămânii nu primesc suficient aer.

Esmeralda: Scumpo ce s-a întâmplat? De ce plângi? vine spre mine încercând să mă ia în brațe. Cad în genunchi și îi accept îmbrățișarea încercând să mă fac cât mai mică în brațele femeii ce mi-a fost mamă în ultimii ani.

Tata: Davina ce scrie în scrisoare? îi ofer scrisoarea nefiind capabilă să vorbesc.

Îl văd pe tata cum se face roșu la față și începe să rupă scrisoarea spunând "nenorocita" în repetate rânduri.

Esmeralda: Totul e ok Davina, sunt aici vezi? Nu plânge scumpo, totul e în regulă.

Eu: Cine se crede? M-a abandonat încă din prima secundă de viață și acum are curajul să mă caute, sperând să ce? Să o iert? Niciodată! Tu ești singura mamă pe care o am și o voi avea. spun în timp ce o strâng mai tare în brațe.

Observ cum mici lacrimi îi apar Esmeraldei fiind pentru prima dată când aude cuvântul "mamă" ieșind din gura mea. Nu mă înțelegeți greșit e tot ce și-ar putea dori un copil de la o mamă, dar pur și simplu nu am putut să îi spun asta până acum. Frica de singurate pe care o am o simt prezentă în toate oasele corpului și simt cum încet încet pune stăpânire pe mine de fiecare dată când renunță cineva la mine.

Într-un final reușesc să mă adun și urc scările încercând să ajung cât mai repede în camera mea. Odată ajunsă acolo intru în baie și încep să mă spăl. Îmi înfășor corpul într-un prosop și intru în cameră mergând direct spre șifonier. Mă îmbrac într-o pereche de pantaloni scurți și un tricou larg. Mă demachiez și îmi prind părul într-un coc. Îmi fac geanta iar pe scaunul de la birou îmi așez hainele pe care le voi îmbraca mâine: o pereche de pantaloni de piele mulați care îmi scot în evidență fundul, o bluză albă mulată cu decolteu, o geacă de piele neagră scurtă.

Mă așez în pat cu laptopul în brațe dorind să mă uit la un documentar, dar cineva bate la ușă.

Matt: Pot intra?

Eu: Ce vrei Matt? Nu ai făcut destul mișto pe ziua de azi?

Matt: Am auzit că ai primit o scrisoare de la mama ta. Înțeleg ce simți în momentul ăsta și voiam să văd dacă ai nevoie să vorbești cu cineva.

Eu: Tu tocmai mi-ai spus ceva drăguț?

Matt: Hai să nu exagerăm. Deci? spune în timp ce se așează lângă mine în pat.

Eu: O urăsc pentru faptul că m-a abandonat și acum crede că dacă își cere scuze printr-o scrisoare o să o iert și o să vreau să o cunosc, se înșeală amarnic.

Matt: Înțeleg ce simți, toată ura asta pentru părinte, tata ne-a părăsit pe mine și pe mama când aveam 5 ani. Amanta lui rămăsese însărcinată așa că a considerat că are toate motivele să plece. În prezent are o fată de 11 ani, atâta știu despre el. Multă vreme te-am urât din simplul fapt că nu îmi doream o soră, dar realizez că sunt un dobitoc pentru că nu ai nicio vină.

Eu: Pace? spun în timp ce îi întind mâna. O apucă și o strânge în timp ce afirmă cu o simplu gest din cap.

Matt: Acum că suntem bine dă-ți fundul ăsta mare mai încolo și hai să vedem un film. spune în timp ce mă împinge și se face cât mai comod în patul meu.

Am ales un film de comedie iar eu și Matt râdem pe înfundate la el, după ce se termină ne urăm somn ușor și pleacă spre camera lui. Mă mai uit puțin pe telefon și într-un final adorm.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Sper să vă placă acest capitol. Păreri?