SKY SHADOW

Urmărită

- De acolo vin , iubito' !! M-a trimis după tine !

Iubito'.... Aproape ca visez cu ochii închiși cum ar suna asta pe buzele lui pline , cu zâmbetul ăla indecent și dinții perfecți...
Mi-am dat câteva palme mentale , când mi-am dat seama că am rămas visând,  dar mi-am continuat drumul ignorând complet faptul ca era în spatele meu . 

Simțeam telefonul vibrând dar nu m-am uitat înapoi   nici la telefon . Mi-am continuat ziua , ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic .
La 21 am închis magazinul.  Cred ca am  cel puțin 20 de mesaje , nu am avut curajul sa le citesc . Mi-l și imaginez plin de nervi , asta e bine .  Defapt .... nu-l cunosc , de ce ma tot gândesc acolo ...
Am plecat grăbită spre azilul de bătrâni unde fac voluntariat  . Tot drumul am simțit ca este în spatele meu , nu m-am întors,  dar îi auzeam pașii în urma mea cum se potriveau parca coregrafic cu ai mei . Îi simt chiar și mirosul amestecat cu cel al țigărilor pe care le-a fumat tot drumul . Eu nu m-am întors,  el nu a grăbit pasul , am mers asa sincronizati , împreună dar separat pana am ajuns la azil . Și asa cum s-a  întâmplat cu o seara în urma când m-a urmat pana acasă , la poarta s-a oprit .
Abia când am intrat am avut curajul sa ma uit pe geam . Era acolo , sprijinit de poarta  masiva , parcă așteptându-ma . Fuma nervos țigară după țigară. 
Am decis sa-l ignor și de aceasta data , trebuia sa plece...  nu ?
M-am îndreptat spre sufrageria goală . Toată lumea dormea deja   eu m-am apucat de curățenie , măturat , spălat,  și șters totul în jur . Au urmat apoi bucătăria,  sala de mese și câteva băi după care am plecat spre biroul medicului geriatru care se ocupa de azil .
Am bătut la ușă,  apoi am întrat. 
-Bună seara Willow !
-Bună copila mea ! Îmi spune prinzandu-ma intr-o îmbrățișare strânsă. 
Am strans-o  și eu tare , aveam nevoie de asta , si-a dat seama și a rămas asa pana când am expirat zgomotos și ne-am îndepărtat amândouă.
Willow e o femeie minunată   tot ce mi-a mai rămas de la mama . Prietena ei cea mai buna . Sprijinul meu după ce am pierdut-o pe mama și cred ca și eu al ei . Când s-a dus parcă a luat ceva din amândouă . Ne-am vindecat împreună,  eu muncind cât am putut de mult , ea prin îmbrățișările tăcute și lungi pe care ni le dădeam de câte ori ne vedeam . Niciodată n-am vorbit despre asta , n-am mai vorbit despre mama cu ea de când nu mai este   Am ales amândouă tăcerea ca arma împotriva durerii . Eu oricum nu aveam cu cine sa vorbesc , dar e mai bine asa . . . Sunt ok acum . Deși nu pot sa nu ma simt groaznic de singura tot timpul .

-Am plecat ! Ii spun zâmbind scurt .
-Du-te ! Băiatul ăla sigur s-a plictisit atâta timp asteptandu-te .
-Ce ? E încă acolo ? Nu pot sa cred!
Ma privește zâmbind,  nu încerc sa-i explic nimic , noi ne-am înțeles tot timpul din priviri . Doar dau din umeri încurcată. 
-E ok ! Nu trebuie sa știu,  dar scumpo' ... Ai grija , dragostea nu vine fără suferință,  îmi spune dându-mi parul după ureche .
-Ce ? Nu-l cunosc !
-Asa începe totul , draga mea . Îmi spune râzând zgomotos . Doar ai grija , te rog .
-O sa am ! Mulțumesc Willow! Ii dau un pupic și plec după ce îi urez o seara liniștită. 

La poarta era El . Doamne  ... încă acolo , după atâtea ore ... Mi-am scos telefonul sa verific ceasul . Era trecut de miezul nopții.  Aveam 26 de mesaje . Nu le-am deschis . Nu am putut ! Am pus telefonul în buzunarul blugilor și am trecut pe lângă el .
A pornit în urma mea .
-Foarte nepoliticos sa ignori mesajele , îmi spune amuzat trăgând zgomotos din țigară. 
M-am oprit și m-am întors spre el . Am încercat pe cât posibil sa nu-l privesc . A rămas nemișcat,  semn ca l-am luat prin surprindere . I-am luat țigara dintre degete și m-am întors și mi-am continuat drumul .

A scos un sunet nemulțumit și apoi mi-a spus .
-Puteai sa ceri frumos ! Părinții tăi nu te-au învățat nimic ? 

Am continuat drumul fără să spun nimic deși simțeam că explodez . Eram cu un pas în fața lui. Simțeam cum lacrimile îmi curg pe față .
Cum îndrăznește să își dea cu parerea , nici nu ma cunoaște. 
Am mers cateva minute plângând,  cu el în urma mea până când doua brațe m-au imobilizat . M-a întors  dintr-o mișcare și a rămas nemișcat. 
M-am eliberat nervoasă.

–După ce că ești nesimțit , mai ești și .... nesimțit,  ce stii tu despre părinții mei . Nu ma cunoști, nu îți mai da cu parerea  . Și ma rog , tu altceva nu mai ai de făcut decât să te ții dupa fundul meu si ziua si noaptea ?
Am urlat totul si parcă mi-am luat o greutate de pe umeri .

‐ Îmi pare rau , nu te cunosc într-adevăr  , dar nu e târziu.  Și adevărul este că fundul tău arată minunat.

Am roșit . M-am intors pe călcâie si mi-am continuat drumul . Se pare ca nu am cu cine sa ma înțeleg. 
A mărit pasul , acum merge langa mine . Mi-a întins pachetul de țigări în timp ce își aprindea si el una. Am luat-o fără să îl privesc.

-Ai putea începe prin a-mi spune numele tau .
-De ce te interesează? Ii raspund răutăcioasă.
- Chiar ești nepoliticoasă , Sky. Imi șoptește numele întru-un mod ....am oftat numai auzindu-l.
Nici nu mă miră că îmi stie numele , ma urmărește de 2 zile ...

Am mers următoarele minute în liniște.
Cand am ajuns în fața casei i-am făcut un semn scurt si m-a urmat înăuntru.
‐Aș putea fi un ucigaș în serie , nu ți-e frică să mă inviți înăuntru?
-Daca erai , ma puteai omori din prima seara , plus ca n-aș pierde prea multe .
M-a privit putin mirat câteva momente dupa care a continuat .
-Cam liniște la tine.   Imi spune urmându-mă în bucătărie. 
-Mda ... sunt singura. Am spus fără nici o emoție.  Mă obișnuisem de ceva timp cu asta , nu-mi mai era greu să o spun.

Am apreciat că nu m-a mai intrebat nimic . A deschis frigiderul , si-a luat o bere si s -a așezat pe scaun privindu-ma . Făceam niste ochiuri sa mâncăm , este unul din cele maxim 3 feluri de mâncare pe care stiu sa le gatesc. M-a privit tot timpul , iar cand m-am așezat pe scaun în fața lui mi-am luat mâna într-a lui si m-a privit în ochi.  Am rămas asa o perioadă,  nu puteam nici sa respir,  de teama sa nu stric ceva . Era destul de dubios pentru doi străini complet , dar nu aveam nimic de pierdut , si era asa de fruumoos....

- Doar asta mănânci de obicei ? M-a întrebat si a rupt vraja .
-Mda ! Am zis ofticata.  Pe de-o parte pentru ca nu ma mai ducă cu ochii aia verzi minunați,  si pe de altă parte pentru ca practic râdea de talentul meu inexistent în bucătărie. 

După ce am mâncat în liniște m-am ridicat , mi-am pus farfuria în chiuvetă si i-am spus că ma duc sa fac un duș. A dat din cap si s-a ridicat de la masa .
- O sa plec.  Somn usor iubito ! Mi-a spus trecând pe lângă mine .
-Noapte bună! I-am șoptit,  desi nu stiu daca m-a auzit pentru ca deja era plecat.