𝓭𝓲𝓷𝓬𝓸𝓵𝓸 𝓭𝓮 𝓻𝓮𝓯𝓵𝓮𝓬𝓽𝓸𝓪𝓻𝓮 2|| 𝔂𝓷𝔂 𝓼𝓮𝓫𝓲 🥶

𝓒𝓪𝓹𝓲𝓽𝓸𝓵𝓾𝓵 7☆

     "Perspective Iulia"

Azi e ziua cea mare Petre în sfârșit se pune la locul lui și își face o familie. Am plâns pe parcursul ceremoniei și când am ajuns la salon l-am oprit pe Petre să îl felicit.
- Mă simt ca la nunta ta. Îmi zice el entuziasmat.
- Nunta mea a fost eșuată. Răspund eu sarcastică.
- Felicitări, Petre! Îi spun eu plângând și îl îmbrățișez.
- Mulțumesc, Iulia. Te iubesc enorm! Îmi zice el și mă strânge tare în brațe. L-am lăsat să se ducă pe rigul de dans și am căutat-o pe Andreea cu privirea. Era cu Cipi la masă și păreau să aibă o discuție amuzantă. M-am așezat și eu la masă până a început toată lumea sa danseze și atunci nu am putut să nu mă ridic să le arăt celor din sală din ce familie provin, eu si Petre făceam ravagi când eram mici și ai noștri ne aduceau la nuntă cu ei. Mă bucur că Petre e fericit, poate a venit momentul să îmi caut și eu pe cineva stabil. Andreea e deja mare și cred ca o sa înțeleagă situația. La un moment dat am dansat vals cu Mario și mi-am amintit de Sebi, da Sebi. Ce dor îmi e de el, aș fii făcut atât de multe cu el, însă el nu e aici și nici nu voi afla prea curând unde e, știu doar că a murit "in the back of my mind you died" aș fii vrut eu sa fie așa, însă nu pot uita totul așa ușor când știu prin câte am trecut cu el. Nunta a fost de vis Petre s-a distrat pe cinste, eu m-am distrat toată lumea părea fericită, am terminat tot cam pe la șapte dimineața când a venit patronul salonului să ne spună cât e ceasul și că trebuia să se facă curăție de mult în salonul nostru. Am plecat acasă cu Andreea și Mario și tot ce știu e că am adormit în mașină în timp ce Andreea discuta cu Mario despre meciul ei de baschet.💤