1-O pierdere.

12 1 2
                                    

-Jade, vino cu mine. Asta nu îți face bine. Ma roagă tata dar nu am ce face. Este prea dureros si nu pot pur si simplu sa plec.
- Inca putin. Doar putin. Spun dupa care ma uit la chipul ei care într-un timp era plin de viata pe cand acum nu are nicio emoție străbătută. Nu pot sa cred ca ea...sora mea geamănă nu mai e. De ce mi se intampla asa ceva? Nu am facut ceva asa de rau încât sa pățesc lucrul acesta.
- Te rog, Jade. Nu o fă pentru mine, fa-o pentru tine. Nu cred ca Madison ar vrea sa te afli in starea asta.
- Ai dreptate, tata. Imi imaginez deja cum ma cearta iar dupa ma îmbrățișeaza si imi spune ca nu ar fi trebuit sa fac asta pentru ca...nici nu stiu de ce. Spun cu un zâmbet mic-minuscul- si ma întorc spre tata pentru un sprijin ca sa plec din biserica. Cand ma uit bine in jur observ ca toti erau îngândurați, triști si obosiți din cauza evenimentului nefericit. O mulțime de colegii ei de facultate au venit dar si cei din scoala generală si liceu. Era atat de apreciata de oameni in cel mai bun sens posibil al cuvântului. Era mult mai buna decât mine in toate lucrurile cu excepția mersului cu bicicleta. Niciodată nu a putut sa meargă pe bicicleta. Singura diferența dintre noi doua este ca ea era buna la toate lucrurile pe lângă care eu sunt o persoana rea fata de ea.
Mergând la brat cu tata, o observ pe mama vorbind cu doi băieți mai mari decât mine, cred cu vreo doi ani. E o discuție destul de aprinsa deoarece mama gesticuleaza cu mana dramatic si ceilalți baiesti au o fata trista si confuza. Nu vreau sa ma bag dar tot ma intereseaza cat de putin. Totuși e înmormântarea surorii mele si ficei mamei mele, fraților. Acum nu e momentul potrivit sa va certați. Tata imi pune o mana pe umăr si ma conduce afara din biserica. Ma întreaba dacă sa ma ducă acasă dar eu normal ca am negat. Mai sunt in jur de 2 ore si dupa nu o mai vedea pe sora mea niciodată. Tata pleacă inuntru iar eu ma reazăm de peretele bisericii exterior. Nici nu imi imaginez cum se simte tata in acest moment. Dragostea fata de propriul tau copil e mult mai mare fata de dragostea intre surori si frați. Mama mea a leșinat cand a auzit ca Madison a avut un accident. Ea a avut un accident sau mai bine zis a fost lovită de o masina pe strada si acea persoana nici macar nu a oprit masina ci doar a continuat sa meargă de parca nimic nu sa-r fi întâmplat. Nici acum nu realizez ca nu o sa o mai vad. Întodeauna am avut nevoie de ajutorul sau in toate problemele chiar dacă aveam amândouă 20 de ani tot ne purtam ca doua adolescente abia intrate in liceu cu așteptări mari de la viata care dupa cum se vede nu se intampla des. Chiar dacă nu eram identice, ea având parul blond iar eu castaniu si nu ne îmbrăcăm niciodată la fel sau toate chestiile pe care le fac oamenii cu o sora si frate geamăn, tot eram acele surori care nu se despărțeau niciodată. Eu ce am sa fac fara ea?! Amintindu-mi de toate chestiile astea nici nu observ ca cineva se pune lângă mine. Imi întorc capul si i-l vad pe varul meu, Chris. Chris era cel mai de treaba baiat pe care i-l cunosc si te poate ajuta in toate chestiile posibile si e mai mare decât mine cu 3 ani.
- Buna. Cum te simți?
- Buna, Chris. Sincer, nici eu nu stiu bine. Ce am sa fac fara surioara mea? Nici nu mai stau pe gânduri bufnesc in plâns. Chris ma ia in brațe si ma mângâie pe spate intr-un mod asa de asemanator cu al ei.
- Totul o sa fie bine. Îți promit. Ce crezi ca ar spune Mad in momentul asta? Eu pot sa pun pariu ca ți-ar tine o morala de vreo jumătate de ora iar tu doar ai asculta-o ca dupa sa radeți amândouă despre diferite chestii. Am dreptate? Ma întreaba si doar dau din cap fiind inca îmbrățișată de el. Gândește-te ca ea e intr-un loc mai bun acum. Acolo unde e ea acum nu mai simte durerea si toată Tristețea pe care o simți tu aici. Ea e fericita si crede-ma ca ar fi dezamagita dacă te-ar vedea in starea asta. Ok, Jade? Ma sfătuiește Chris si chiar de asta aveam nevoie acum.
- Multumesc! Nici nu stii cat de mult conteaza asta. Te iubesc frățioare! Spun si i-l îmbrățișez mai tare.
- Si eu te iubesc! Întodeauna ați fost ca doua surori pentru mine si asa va rămâne pentru todeauna. Zâmbește si imi da un sărut pe frunte ca mai apoi sa isi pună mâinile pe umerii mei. Deci, vrei sa mergi acasă?
- Nu stiu. Nu. Vreau sa stau pana cand...o îngroapă. Tu?
- Eu stau aici cu tine. O sa ai nevoie de sprijin.
-Dar-
- Părinții tai trebuie sa se sprijine unul pe celălat.
-De c-
- Iar prietenii tai au fost si ai ei. Deci nu.
- Cum p-
- Simplu. Te cunosc prea bine, sis. Imi spune si ma îmbrățișeaza strâns la piept.
- Esti un ciudat. Spun zâmbind.
- Multumesc. Esti o dulce. Spune zâmbind si el.
- Cu placere si stiu. Spun strangandul mai tare.
**dupa inmormantare**(nu am vrut sa scriu despre partea asta mult deoarece ma întristează si cred ca si pe voi oricât de putin:**)
Si asa a trecut cea mai grea etapa din viata mea. Plângând dramatizand si urând toată lumea care ma calcă pe picioare sau se uita la mine cu mila. Nu am nevoie de mila lor idioata! Am nevoie de surioara mea sa ma asculte si sa ma îmbrățișezi spunându-mi ca totul va fi bine asa cum făcea întodeauna. In momentul in care au...băgat-o in pământ am simțit ca viata mea sa evaporat odată cu îngroparea ei.
Ajunsă acasă-ditamai casa- Chris si cu mine am hotărât ca el sa rămână cu mine peste noapte.
- Eu voi urca sus sa fac un dus. Stai aici, Ok? Te rog sa nu faci altceva. Ma roagă Christian.
- Promit a nu fac ceva. Voi sta pe canapea sau voi merge in camera mea. Nu îți face griji. Du-te si fa dusul ala. Spun zâmbind spre el si dupa dispare sus in baie. Ma pun pe canapea si iau poza cu mine si cu Mad de pe măsuță.
Dupa cum se vede, numele meu este Jade. Am 20 de ani nu am frați dar am avut o sora, Madison. Familia mea e unita in toate punctele de vedere posibile. Tatăl meu este patronul a unei firme de transporturi in toată Anglia , iar mama are vreo 10 saloane de înfrumusețare in toate orașele apropiate si un Mall din centrul Londrei. Dupa cum se vede avem o situație financiară buna si ne bucurăm cu ce avem. Nu vrem mai mult dar nici a-mi putin, suntem multumiți. Sunt in primul an de facultate. Studiez dreptul la o universitate neprivata, dacă la asta va gândiți. Si uite asa va voi povestii tot ce se va intampla in viata mea de acum in colo....

Un singur motiv.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum