Capitolul
II
'Be Youreself Don't Be Someone Else'
Cei pe care ii numeam prieteni nici nu îmi știau numele așa ca am ales sa lăsa puțin mister si aici. Numele meu este Selly si in prezent am 22 de ani. Povestea mea inca nu s-a terminat,este una foarte lunga. Fiecare zi trecea cu inca o noua lupta grea pe care trebuia sa o înving. Cei cu care ma luptam erau așa ziși mei prieteni. Nu ma ajutau deloc,niciodată nu am auzit un sfat de la ei. Era îngrozitor sa fii singur,îmi doream sa joc intr-un film horror nu sa trăiesc unul. Îmi uram viață dar tot încercam sa rămân puternica. Eram in camera mea din nou si din nou gândurile mi se adunau in cap. Era așa dezamăgita de cine eram si de cea ce făceam îmi supuneam in mintea mea "Degeaba mai lupt visele mele nu vor deveni niciodată realitate,sunt doar un nimeni,si nimeni nu ma place așa cum sunt eu". Îmi era atât de greu,lacrimile curgeau ca dintr-o cascada. Ma durea așa tare,ma gândeam ca daca nu îmi voi trai visele nu mai am nici un motiv sa mai trăiesc. Trecuseră trei zile de când eram in acea stare,prietena mea Sarah observase ca nu sunt bine si m-a întrebat ce s-a intamplat, i-am spus ca sunt bine si ca doar sunt obosita,atașând un zâmbește fals dar ea m-a crezut. Pe Sarah o consideram cea mai buna prietena a mea dar nu era ca cea pe care o consideram sora mea. Sarah se credea un adevărat prieten si de acea îmi spunea sa ma schimb sa fiu altcineva,ii era rușine sa meargă cu mine pe strada. Nu ii puteam spune ce simt pentru ca nu am vrut sa o rânesc. La un moment dar chiar am încercat sa schimb cine sunt,mare greșeală am făcut. Am încercat să fiu mai rea cu cei din jur dar Sarah tot nu adora ce fac. Intr-o stăteam si vorbeam cu cea pe care o consideram o sora,Taylor. Ea era in alt oraș si nu putea sa vina sa ma viziteze când doream eu. Aflase ca am încercat sa devin altcineva si mai aflase ca renuntasem la visul meu. Am început sa plang,ea m-a luat de mana si cu un zâmbet cald spus"Oamenii are trebuie sa te plac pentru cine ești nu pentru ce vor ei sa fii" am privit-o in ochi,observasem ca avea lacrimi ascunse. Dar ea încerca sa ma încurajeze cu toată forța ei. Îmi datusem seama ca ea chiar este un adevărat prieten si nu ar trebui sa o pierd niciodată. Taylor inca se uita la mine,ma privea cu o privire atât de pătrunzătoare si de fermecata. Era vremea ca ea sa plece,mi se frângea sufletul. Ea m-a luat in brațe si m-a strâns așa tare. Printre lacrimi mi-a spus "Atata timp cat tu crezi in forțele tale si atata timp cat visul tau e mare va deveni realitate,doar nu renunța". Cuvintele ei îmi pătrunseseră adânc in inima mea rece si o făcea sa se dezghețe. Toată seara ma gândisem la cuvintele lui Taylor. Am realizat ca nu trebuie sa ma schimb pentru alții si ca ar trebui sa continui lupta. In dimineața următoare m-a întâlnit cu Sarah, ca de obicei macheata si cu haine scumpe. Era orbita se lumini așa ca nu vedea pe unde merge di a căzut. Ma gândeam sa stau sa rad cum făceau si ceilalti, dar eu nu era rea așa ca m-am dus sa o ridic. Ma mirasem ca ea mi-a mulțumit. Ziua aceea nu era una buna pentru Sarah nu doar ca hainele ei scumpe se cam sifonase sau ca afara ploua,ci pentru ca noi ne certasem. I-am spus ca m-am saturat sa ma manipuleze si daca mai vrea sa fim prietene sa se comporte ca un adevărat prieten. Realizase ca am dreptate dar nu își dorea sa îmi ceara scuze credea ca așa s-ar înjosi in fata mea. După doua zile Sarah a venit sa imi spună ca ii pare rau,am rămas jocata. Stiu ca poate nu ar fii trebuit sa o iert dar oricine merita o șansa,toți facem greșeli e firesc. Cu toate ca o iertasem Sarah tot nu se comporta ca Taylor. O priveam pe Sarah si îmi spuneam in minte"Nimeni nu ma poate face sa simt in modul in care o face Taylor,nimic nu-i ca ea". Un dor ma cuprindea si inima suferea. Îmi lipsea așa tare Tay. Trecuseră doua luni de când nu o mai văzusem. Era vineri si bunica ei îmi spunea ca va veni si va sta o săptămână,eram așa fericita,radiam se bucurie. Când am văzut ca Taylor coboară din mașină am început sa plâng de fericire m-a dus către ea si am strans-o in brațe așa tare. Era ca si cum nu o mai văzusem de 10-20 de ani. I-am spus tot ce se întâmplase in lipsa ei si mi-a spus"Întotdeauna fii tu însuți nu fii altcineva". Iubeam sa îmi petrec timpul cu Taylor când eram împreună era ca si cum trăiam intr-un basm fermecat si lumea e doar a noastră. Venise vremea ca Tay sa place din nou despărțirea ma făcea sa simt ca mor. Dar știam ca se va întoarce mi-a spus sa rămân puternica. Mi-aș fii dorit sa reușesc sa evit colegi de la școală dar nu puteam. In acei ani de școală am încercat sa trec mereu peste. In fiecare zi ma criticau. Fiecare zi avea urcușuri si coborâșuri. Dar tot nu a renunțat la visele mele,am rămas veșnic o luptătoare. Si nu mai m-am schimbat când alții îmi spuneau am rămas cine sunt eu cu adevărat. Contează sa fii tu însuți si sa nu te lași doborât de ceilalti,părerea ta contează cel mai mult.
