ʏᴏᴜ ɴᴇᴇᴅ ᴍᴇ - 𝒩𝒾-𝒦𝒾 -

32ꕤ

Cât timp cei doi vorbeau,văzusem pe lângă locul nostru o păpădie. M-am gândit că dacă aș putea să găsesc trei pentru a face un inel. În timp ce Sumi era întoarsă către cei doi,care veneau,împreună de mână am furat câteva clipe și trei flori pentru a face un inel. 

-Plec două secunde,le-am udat puțin pentru ca ele să stea cum voiam eu apoi am plecat către Sumi,având inelul la spate. 

Când am ajuns lângă ea m-am așezat cu capul peste umarul ei,apoi i-am luat mâna ușor punând peste degetul ei inelul din păpădie. A râs,uimită.

-Ești un magician.. a spus ea către mine,vai,cât de frumos estee,Ni-ki.. prizându-mă de gât cu brațele și lipindu-ne frunțile. Sunt atât de fericită să te am în viața mea.

-Sunt magician? atunci aș spune că trucul meu magic este iubirea ta. Sărutând-o și ridicând-o în timp ce o învârteam ,râzând amândoi fericiți și țipând de bucurie. 

Aș spune că iubirea este cel mai frumos moment din viața unui om,fără iubire nici urmă de zâmbet sincer,ai fi un om gol pe interior,fără urmă de frumusețe a trupului. 
Noi doi ne-am îndrăgostit dintr-o privire,o simplă privire să ne trezească miile de stoluri de fluturi care acum sunt și ei fericiți alăturii de noi. Jay și Ynzi sunt la fel ca noi,căci n-aș putea spune cum între ei nu există ce a existat între noi. Însă mereu am reperat totul împreună și nu am lăsat urmă de ceartă sa ne despartă. Poate am fost fizic dar între sulfetele noastre niciodată nu va exista distanță,suntem ca focul și apa,ca lumina și întunericul ca frunzele și copaci. Ca prima zi de primăvară. 

𝚂𝚞𝚖𝚒𝚔𝚘

【—>..】

Zilele împreună treceau,timpul trecea și peste 1 an și jumătate Când eram în ultimul an din liceu. Eu și Ni-ki ne-am mutat împreună,căci mama mea a plecat în străinătate pentru câteva luni iar el a acceptat să stea cu mine. Mama lui dar și tatăl au fost de acord,cu condiția ca Ynzi să stea și ea uneori peste noapte la mine pentru a nu se simții singură. Începusem să devin obsedată pentru dar și de el,din ce în ce mai mult căci ne cunoșteam ca pe două picături de apă. Ne știam orice slăbiciune,orice punct sensibil. Relația noastră de apropia de 2 ani și puțin,iar cadoul pentru ani petrecuți alături de el,ar fi să-i fac o surpriză,o cină romantică. Nu aș uita prima zi în care ne-am întâlnit nici măcar o secundă,îmi scoate în fiecare zi inima din piept cu gesturile sale plăcute,iubirea lui mă ținea în viață,ori de câte ori eram supărată era cel mai dulce și minunat antidot. 
Am luat un trandafir,i-am rupt petalele deșii mă durea inima să-i fac asta,aveam nevoie de ele. Aveam  15, pe trei petale am pictat câte o literă, pe hârtii am scris mici citate pe care mi-le spunea de câte ori aveam nevoie,făcând mici plăcuțele din hârtie și așezându-le peste petale. Ynzi l-a luat alături de Jay căci Sunoo se mutase o perioadă la familia lui,afară din oraș. Am aranjat totul apoi am plecat către șampanie,vin și tot o dată către cutia în care voi așeza pozele noastre,cele mai frumoase în care am avut o amintire de neuitat. Deși voiam să pun toate pozele cu noi,mi-a fost greu sa aleg câteva. 
Luasem și pozele,petalele totul era pregătit și așezasem peste masă cadoul. Peste lăsasem o scrisoare. 

𝙉𝙞-𝙆𝙞

Am ajuns acasă de la plimbarea cu cei doi,Ynzi era atât de obositoare iar Jay mă tot tortura să stau în timp ce eu voiam să plec către casă,era ziua mea și a lui Sumi iar eu am colindat tot drumul la niste bijuterii pentru niște lanțuri asortate însă nimic pe gustul meu. Voiam un lanț pe care să fie inițiala mea și data iar pe celalat la fel fiind două jumătăți de inimă. Luasem un buchet de flori pentru ea,și am optat la un album,fiind pe o parte unde puteai scrie sentimentele și pe cealată unde puneai poză. Am luat cadoul și am plecat către casă,în urma mea cei doi.

-STAI,NI-KI.. Nuu,a spus Ynzi Când am vrut să pornesc mașina către casă.

-De ce.. ce mai este? 

J- Nu vrei să mai stăm puțin?

-Dragii mei,porumbei.. este o zi importantă pentru mine putem și mâine să ne plimbăm cât vreți. Am spus puțin nervos către ei,voiam să-mi petrec timpul cu iubita mea. 

Însă telefonul lui Ynzi sunase,primise un mesaj dar nu observasem mare lucru nici de la cine primise. 

-Putem pleca acasă,a spus ea zâmbind către mine. 

Ceva nu era bine însă am ales să ignor totul,plecând către destinație. Într-un final având în gând să o scot la un restaurant sau un loc frumos,exact ca ea,elegant și cu multă finețe. 
Am luat plasa și buchetul de flori și am intrat în casă,unde era întuneric,iar dintr-o dată niște luminițe se aprind,pe fundal apărând o melodie de dragsote apoi aprizându-se lumânările iar când m-am uitat în spate nici unul din cei doi nu mai erau. Am urmat drumul și când am ajuns unde m-a adus,pe masă erau trei scrisori. Una mare,cea mijlocie și una mică. Și în spate o cutie pe care era împachetată în catifea cu o fundă roșie,scriind data când ne-am întâlnit. 

La naiba ca aproape începeam să plâng din cauza surprizei. Am luat scrisoare cea mare pentru că era prima. 

Bună,îmi cer scuze de posibile greșeli gramaticale. ❤️
O veste proastă am pentru voi,ne apropiem de final.. :(