Iubirea copilariei

DESPARTIRE

Presupun ca vati imaginat aceasta popeste cu un final fericit. Din nefericire aceasta poveste continua cu niste momente foarte dureroase.

Era ora 15:34 si dintr-o data am auzit telefonul vibrand,primisem un mesaj,,Imi pare foarte rau ca te-am facut sa suferi, acum stiu prin ce momente ai trecut si știu ca ai tinut la mine dar e mai bine pentru toti sa plec definitiv.Te rog,uita-ma si nu incerca sa ma suni sau sa ma cauti ca e prea târziu. TE IUBESC SI MA VOI GANDII LA TINE MEREU,ORICAT DE DEPARTE ASI FI"♥♥♥♥
Cu dragoste,Albert.
Imediat ce am citit aceat mesaj mi-am luat o rochie inflorata pe mine si am mers in locul in care m-am intalnit cu el pentru prima data.Am ajuns acolo,ingrozita de frica,nu era nimeni,ma uit in copac,nu e,ma uit la o barca,nu era,m-am uitat peste tot si nu era.
Ora 16:28,ma asez pe o canapea de langa malul marii si ma uit in zare.Ma uit in stanga,vad o familie fericita,ma uit in stânga, vad o mireasa fericita mergand la brati cu sotul ei,ma uit si in fata,vad un om aruncandu-se de pe un pod,schimb putin privirea si raman pe ganduri.Imi dădusem seama ca acea persoana era chiar Albert.
Nu am mai apucat sa il strig imi dau seama ca era,,prea tarziu".
-Nuuuu,nu poate fi adevarat!!!E imposibil...trebuia sa iert. spun eu,plângând.
25 iulie,au trecut multe zile de la moartea lui Albert,parintii lui il plangeau la mormantul lui si spuneau mereu ca vor o explicatie pentru ce i s-a intamplat fiului lor.
Eu realizand prin ce tragedie am trecut, am intrat intr-o depresie.
Cand vedeam un baiat pe langa mine il intrebam:,,unde e Albert al meu?" si nimeni nu imi raspundea.
Am avut momente in care vroiam sa ma sinucid dar Teo,prietena mea cea mai buna era mereu cu ochii pe mine si imi spunea sa nu fac asa ceva.
Trecuse un an si incepusem sa imi revin din melancolia si depresia pe care o purtam in spate.
-Teo,iti multumes din tot sufletul ca ai fost labga mine in cele mai grele momente! De acum inainte imi voi urma cariera si voi uita treculul....