Prolog

236 31 5
                                    

Inima îmi bate cu putere de fiecare dată când aud paşii morţii cum se apropie de mine. Ca şi în acest moment, pot simţii cum coboară scările subsolului până la stâlpul unde trupul meu încătuşat de mi de frânghii aspre, încearcă să îşi găsească pacea din momentul în care diavolul m-a aruncat în infern.

Sigur poate auzii cum mă agit în lanţurile înfăşurate cu mici ţepi ascuţiţi perfect la vârfuri ce îmi străbat în piele la fiecare mişcare pe care o execut.

Auch!

Deja doare doar când vreau să îmi deplasez corpul în partea opusă, nu mai curajul să fac asta, mi-e frica de orice, dar totuşi m-am obijnuit cu aceste condinţii, într-un fel sau altul.





PhiladelphiaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum