Timer

"Timpul e de partea mea..."

Stă pe o bancă din parc și privește cum copiii se joacă. Fericirea și râsetele lor îi amintesc însă de dureroasa lui copilărie.

-Dar mami, de ce vrei să pleci? a întrebat micuțul Min Ho privind cum mama sa îndeasă niște haine într-o geantă.

Băiețelul de numai patru ani era îmbrăcat în pijamale albastre cu rățuște, ținea în brațe un ursuleț de pluș și își freca din când în când ochii din cauza somnului.

Femeia roșcată de aproape douăzeci și doi de ani s-a întoars spre el și l-a mângâiat blând pe cap.

-Scumpule, plec fiindcă trebuie să plec, fiindcă nu mai pot sta în acest loc cu tatăl tău. Poate într-o zi vei înțelege de ce am făcut asta și vei face la fel...

-Și poate ar fi trebuit să fac ceea ce a spus mama. spune bărbatul de douăzeci si patru de ani privind în gol.

Tatăl său nu fusese un om rău, sau cel puțin el nu l-a văzut astfel fiindcă era încă un copil. Totuși după ce mama i-a părăsit copilăria lui Min Ho s-a sfârșit puțin câte puțin cu cât băiatul descoperea cine era de fapt acea persoană căreia el îi spunea "tată".

Stătea în camera sa și învăța pentru testul pe care avea să îl dea în următoarea zi. Era noapte târziu și totuși tânărul Choi Min Ho era singur acasă, cel puțin a fost până când s-a auzit ușa de la intrare trântindu-se puternic. Șatenul și-a ridicat capul din caiet și și-a lungit gâtul pentru a vedea dacă acea persoană care a intrat era tatăl său, însă în secunda urmatoare a simțit o palmă puternică făcând contact cu fața lui. S-a uitat speriat spre persoana care tocmai îl plesnise. Era tatăl său și, dacă ținea cont de mirosul înțepător de alcool care se simțea de la o poștă, putea spune că bărbatul tocmai se certase cu una din așa-zisele lui iubite și își înecase amarul în câteva zeci de pahare de whiskey, vin, soju și ce mai se găsea la barur de alături.

-La ce belești ochii, jigodie? spune bărbatul nervos. De ce dracu stai treaz la ora asta? Vrei să îmi consumi curentul?

Min Ho lăsă capul în jos și strânse din dinții. Ar fi vrut să îl lovească pe bărbat, însă avea două motive pentru care nu putea să o facă. Primul era faptul că nu era destul de puternic pentru a opune rezistență, iar al doilea motiv era că acea persoană era încă tatăl său și trebuia să îndure.

-Îmi pare rău tată! Nu o să se mai repete! spuse băiatul privind în jos.

Bărbatul îl prinde de bărbie și îi ridică chipul astfel încât să îl poată privi în ochi.

-Exact ca jigodia de maică-ta, mă privești exact la fel cum o făcea ea! pufni el schitând în colțul gurii un mic zâmbet ironic. Arată-mi că îți pare rău! continuă urlând cât de tare putea.

Min Ho a înghitit în sec. Știa la ce se referă bărbatul și, oricât de mult detesta să facă asta, trebuia! Ezită câteva secunde, făcându-l pe tatăl său să se enerveze mai tare.

-În genunchi! a tunat nervos bărbatul.

A încercat să își controleze emoțiile care parcă erau gata să explodeze în sinea lui și s-a pus în genunchi în fața bărbatului. I-a desfăcut încet fermoarul pantalonilor și i-a lăsat boxerii în jos, lăsând la vedere "scula" tatălui său. Șatenul a înghițit în sec pentru ultima oară și i-a luat membrul în gură. Ura ceea ce făcea și chiar îi era scârbă de propria gură, însă era singura cale de supraviețuire. Refuzase odată să îi facă sex oral tatălui său, iar în următoarea zi a fost internat la terapie intensivă.