Protecția lui Yui

A 2 Zi

M-am trezit cu o oră mai devreme decât Yui și am început să pregătesc mâncare,am fost la pescuit cu mâna goală și am pregătit niște ceai. Yui s-a trezit pe jumătate obosită. I-am întins mâncare, pești prăjiți și ceaiul.
Yui :Mulțumesc.
Zâmbetul acela era foarte adorabil.
Am mâncat și după aceea am început să spălăm vasele la râul din apropierea muntelui. Pe drum am văzut o haită de lupi. Yui s-a preschimbat în lup complet și semăna cu ei, cu 2 excepții, ea era blondă cu o șuviță verde pe spate. S-a dus la ei, dar aceștia au gonit-o. Ea se transformă și vine bosumflată.
Yui:Nu mă plac.
Eu :Nu asta este problema. Ai intrat în teritoriul lor neinvitata.
Mă apropri de lupi. Le dau oasele de la carnea de la masă, dar o țin în mână. Alpha se îndreaptă în spre mine și îi văd ochii, un roșu aprins.
Eu:Nu te voi răni, dar dacă tu nu vrei să fim aici înțeleg, întind a doua mână și închid ochii. În secunda 2 simt ceva pufos în mână(pot simți că ating ceva deoarece mâinile și picioarele sunt conectate la sistemul nervos, dar nu știu ce ating), deschid ochi și văd cum Alpha avea capul sub mâna mea. Îl scarpin puțin pe spate și apoi îi dau un os, mă îndrept înspre ceilalți și le dau fiecăruia un os de carne nu de pește, aveam multe oase deoarece Yui a mâncat cam mult. După ce au terminat oasele, haita pleacă și ne continuăm drumul. Pe drum:
Yui:Cum ai făcut asta?
Eu :Toți câini și rudele lor pot simți emoțiile și durerea oamenilor, celor cu durere și suferință sunt buni, dar cei cu sentimente rele și corupte îi atacă.
Yui:Asta înseamnă că am un suflet rău.
Eu :Nu. Când te-ai transformat ai devenit altcineva, un lup străin. Ei își apară teritoriul.
Am ajuns la râu și am început să spălăm vase, dar fără detergent deoarece nu aș fi vrut să omor animale nevinovate.
După ce am terminat de spălat vasele, ne pregăteam să mergem înapoi înspre peșteră. În drum vedem un urs cum prindea pește. Mă îndrept înspre el singur. Ursul mă vede, dar era concentrat pe prins pește, așa că i-am pus oasele de pește aproape de el și am plecat.
Yui:Mă mai căra pe umeri?
Eu:Iar?
Nu prea îmi plăcea să o car pe umeri, mai ales că Yui a rămas în hainele de sală de ieri.
Eu:De ce mă tot întrebi pe mine așa ceva?
Yui:Nu am prea mulți prieteni de când am 15 ani, iar cu tatăl meu nu am petrecut mult timp împreună. Îmi iubesc tatăl, a fost cu mine mult timp, dar nu la fel cum erau alți.
În acel moment mi-am dat seama că Yui semăna puțin cu mine. Amândoi am pierdut ceva. Eu omul care m-a crescut,mâinile și picioarele. Yui a pierdut 9 ani din viață și nu a petrecut mult timp cu tatăl ei, chiar dacă Robert o iubește. În acel moment mi-am zis în mintea mea că nu îi voi face rău intenționat. Am pus farfuriile jos și i-am spus :
Eu:Urcă!
Yui s-a apucat să urce. A trecut piciorul drept, apoi stângul,o apuc de glezne și mă ridic, dar nu înainte de a îi da farfuriile ei. O pornesc înspre peșteră. Senzația a revenit. Coapsele ei în jurul capului meu și cea de parcă aș sta într-e picioarele ei, dar sâni nu mai se simțeau deoarece ținea farfuriile în mână și sâni nu mai stăteau pe capul meu. În ciuda faptului că nu prea îmi place senzația asta, am decis să o car de fiecare dată când cere asta deoarece cum am zis, nu vreau să o fac să sufere intenționat.
Am ajuns la peșteră și m-am aplecat ca Yui să coboare. Ea pune farfuriile și se întoarce la mine.
Eu:Azi începem un antrenament diferit.
În acel moment bat din palme și folosesc alchimia pentru a creea 2 bâte lungi, una i-am dat-o lui Yui și una am luat-o eu.
Eu:Azi vom lupta cu acestea.
Yui ia o poziție de luptă, la fel fac și eu, apoi începem să luptăm.
Am făcut asta până seara.