După ce ușa se închise , se auziseră o bubuitură puternică în casă , dar copii nu îndrăzneau să intre , era prea periculos.
Stăteau la marginea drumului , doar câțiva metri îi despărțeau de casa lor . Era liniște , tot mai liniște , doar sunetul unui clopoțel prins într-un pom se mai auzea . Părea cam dubios, dar cine să le sară în ajutor ? Copii își așteptau părinții .
Orele treceau , și treceau , și tot așa...și nici o urmă de viață , parcă cartietul acela era pustiu . Era seară , cei doi adormiseră , dar zgomotul unor pași îi treziseră rapid .
Sofia : Cine e ?
-niciun răspuns- Era o siluetă .
Sofia stătea nemișcată , tăvălită pe jos , ca și cum ar dormi . Acel corp trecea ușor pe lângă ei , nu se grăbea . Pașii lui atingeau încet pământul , ca și cum ar fi măsurați . Gata , a trecut , și liniștea iar domina pe străzi. Se auzise un țipăt de femeie . Becul dintr-o casă se aprinse.
Sofia : Joe , Joe trezește-te .
Joe : Gata
Sofia : Hai să plecăm de aici .
Joe : Unde ?
Sofia : În câmp .
Joe : Ai înnebunit ? Nu merg. E periculos.
Sofia : Joe , hai măcar să ne ascundem la capătul lanului acela.
Joe : Ok.
Peste câteva minute , copii stăteau liniștiți privind pe stradă . Luminile de la o casă se aprinse , usa se deschidea ușor , era aceași silută , cu un sac în spate , da , era dubios. Copii l-au urmărit până la o casă mică. Individul intră acolo , își depuse acel sac , și ieși afară . Cei doi , au intrat și ei , încet , încet . Era o casă obișnuită până când urcă scările sus . Și ce să vezi ? Sânge , cadavre , intestine ... Un peisaj de nedescris . Sofia : O Doamne ?
Joe : Ce ?
Sofia : E același cadavru care l-am găsit în baie .
Pe fiecare cadavru era un bilețel cu numele persoanei și o poză cu ea/el .
Sofia : Ce frumoasă era !
Joe : Da ! Uită-te la toate , sunt frumoase . De ce le-a omorât ?
Sofia : Nu știu , hai să plecăm .
Joe : Acum .
