Este o vineri ca oricare alta. Mă trezesc din patul așezat pe colț lângă fereastră și mă uit pe geam. Mă îmbrac în tricoul meu roz preferat și îmi pun o salopeta.
Cobor la masă și aștept cu nerăbdare ora 20:00 când mama vine să mă vadă. Fiecare minut durează o eternitate.
Înafară de mine și încă zece copii nu mai este nimeni la masă. Mă uit în stânga și o văd pe Heather.Am fost aduse în aceeași zi, avem aceași ochi abaștri, același păr blond-roșcat, dar directoarea neagă faptul că suntem surori.
- De ce plângi?
- Nu contează! țipă ea.
- Ok....
- Tu mereu ești așa curioasă? Sau nu ai ce face azi și te-ai gândit să mă enervezi pe mine?
Mă uit lung la ea....pare că nu o să îmi spună nici o dată ce a pățit. Să fie vorba de un agresor sau poate s-a luat din nou cineva de ea.
- Dacă zici că ești bine....te las! mă întorc și îi iau foaia din mână.
- Este a mea!
Nu mai apucă să scoată alt cuvânt, o trag după mine în baie și închid.
- Vreau și eu!
- Și dacă ne prinde?
- Da....dar dacă nu o face?
- Bine, să spunem că reușim.....dar ce facem după?
Mă uit la ea și îi zâmbesc, dar când să deschid gura mă uit la ceas...este ora 13:00. Trebuie să coborâm la "școală". Școala pentru noi sunt câteva doamne profesoare, care vin neplătite și ne ajută.
- Ce ore avem azi?
- Mate, biologie, engleză și dacă vrem pictură.
Orele începeau la 14:00 și intram pe grupe. Se termină la 18:00 și după luăm cina.
Stau și aștept să vină masa de la cantină, azi avem voie să mâncăm carne și ciocolată. Heather vine și se așază lângă mine:
- Uite planul!
Mă uit și văd o foaie A4 numai și numai cu semne gen heroglife.
- Tu vrei să înțeleg ce ai scris aici?
Mai scoate o foaie și înțeleg mult mai bine ce vrea de la mine.
- Când? o întreb eu.
- Mâine seară, acum trebuie să plec.
Se face ora 19:00. Toți mănâncă.....eu am mâncat niște carne......dar adevărul e că stau și mă gândesc la un singur lucru. În timp ce stau liniște îmi e întreruptă:
- Ce faci draga mea?
- Bine mama....tu?
- Am venit să te văd.
- Iată- mă!
- Am o surpriză.....
- Care este?
- Te i-au acasă vineri!
Nu scot nici un cuvânt....încep să plâng și să o îmbrățișez pe mama.
- Puiule...du-te la culcare acum...este tărziu.
- Pa mami!
- Pa!
Era noapte și nici un pic de lumină când Heather mă trage sub pat și îmi spune planul, dar îi spun ce a zis mama....se lasă liniște:
- Promit că mă întorc după tine!
- Promiti?
- Promit.
CITEȘTI
Singură, dar nu prea
Short StoryHei! Sunt Emily și asta este povestea mea. Am crescut intr-o familie mare....având în vedere că am fost lăsată la orfelinat la 2 ani. Totul e perfect...am o grămadă de prieteni si directoarea mă place...mă pot considera fericită. Mă rog nu pot sa zi...