Era o zi senina de vară. Razele soarelui au pătruns în casa mea. Păsările ciripeau vesel.
Pe masă în bucătărie erau doua bombe. Una era de ciocolată, iar cealaltă era de menta. Vroiam atât de mult să le mănânc. Dar mama nu-mi dădea voie pana ce nu mancam mâncare.
În acel moment imi amintesc ca in orașul nostru, undeva, sta ascunsă o lume a Bomboanelor. Mereu m-am întreba, dacă as putea sa ajung acolo. Gândurile mele erau atât de hotărâte sa meargă in acel loc. Dar nustiu cum...........
M-am gândit sa ma duc la cea mai buna prietena a mea. I-am spus mamei ca ma duc la ea, dar nu i-am spus adevărul. Mi-am luat papucii și pălăria, și am plecat la Mihaela.
Dupa putin timp am ajuns la ea si i-am spus ce am in minte.
-Mihaela hai sa cautam lumea Bomboanelor!
-Eu aș merge, dar părinții noștri nu o sa-si faca griji?
-Nu o să le spunem adevărul, ca dacă o sa-l afle nu o sa ne lase sa mergem!
-Bine...., dar ce o sa le spunem?
- O sa le spunem ca mergem la bunica mea!
-Bine......
- Pa, ne întâlnim peste o ora! Ai grija sa-ti ei tot ce îți trebuie.
-Am înțeles!
Dupa ce am vorbit cu mihaela despre planul meu, am plecat acasă. Ajunsa acasă am început sa-mi pregătesc lucrările pentru drum. Am luat un coșuleț si am pus mancare, apa si 2-3 bomboane. Mi-am luat si haina de ploaie. Apoi leam spus părinților ca voi merge cu Mihaela la bunica și vom sta o săptămână. Mi-am luat rămas bun si am plecat la drum. Am mers întâi si am luat-o pe Mihaela. Ne-am luat rămas bun și de la părinți ei și am pornit spre fantastica Lume a Bomboanelor.
Am mers noi cale lunga pana la pomenita care desparte satul in care
locuiește bunica.
Ciocolata = otrava( atât am de zis)
Nu am Cum sa-ti dovedesc, dar daca intradevar nu ma crezi dute si caută nemaipomenita lume a Bomboanelor.......
Ps. De acum am sa scriu doar cate un capitol la o carte deoarece este destul de lunga compunerea...
8-)
