𝔅𝔬𝔯𝔫 𝔱𝔬 𝔇𝔦𝔢

1

Corpul meu mă doare prea rău pentru a mă putea ridica de pe podea, dar nu am de ales, trebuie să plec de aici. Înainte să se întoarcă.

Mă ridic cu greu de pe podeaua care acum este murdară cu sângele meu care mi-a curs din tăieturile de pe mâini...

Nenorocitul a aruncat cu o sticlă în mine. O sa mă curăț când ies din casă.

Va trebui să curăț sângele și să strâng cioburile astea când mă voi întoarce acasă.

Acasă

Mai degrabă un loc de tortura dacă mă întrebi pe mine.

Urc repede scările spre camera mea, în liniște, pentru că nu am nici o idee dacă a adormit sau dacă e încă treaz.

Of doamne, te rog să doarmă.

Îmi iau repede un hanorac negru pe mine, știu ca nu e momentul, dar negrul este culoarea mea preferată.
E ca și cum mă reprezintă.

Întuneric. Fără speranța de a străluci sau a fi salvat. Odată ce intri în el, nu mai ai cale de ieșire...

Îmi iau repede și telefonul de pe noptieră și îi trimit mesaj Aimeei

Eu: S-a întâmplat iar. Vino și ia-mă de la pod.

Wify material 💅: In 7 min sunt acolo🫡

Perfect. Acum trebuie doar sa ies din cas-

'Unde crezi că pleci așa repede, Maeve?'

Sunt moartă.

Trebuie să ies din casă înainte ca el să se trezească.

'Nu e treaba ta.' Îi spun și îmi ridic capul să mă uit la el. Nenorocitul ăsta de om este înalt ca naiba.

'Poate nu este..' îmi spune și se apropie din ce în ce mai mult de mine. Trebuie sa plec cât mai repede de aici. 'dar măcar o să primesc un sărut de plecare, nu-i așa, Maeve?'

Cred că mai bine ai săruta o nevăstuică decât pe el. Nu că ar fi prea mare diferența, dar măcar nu e el.

Tuché

'Sau vrei să mă duc să îl trezesc pe unchiul meu și să îi spun că ai de gând să pleci?'

Nenorocitul. N-ar avea oricum curajul să se ducă sa o facă în ce stare este acum.

Încerc să o iau pe lângă el, să pot ieși din cameră dar mă prinde de talie și mă trântește pe podea lângă pat, odată cu el.

Se pune peste mine și îmi prinde mâinile mele cu una de a lui deasupra capului.

'Of, Maeve, ești o fată așa rea...asta este unul dintre lucrurile care îmi plac la tine, știi.' Spune cu un zâmbet bolnav pe fața lui. Recunosc, mă sperie.

'Dă-te jos de pe mine, Otis!' Îi spun nu prea tare ca să nu îl trezesc pe unchiul nostru.

Mă zbat, încercând să ies din strânsoarea lui dar nu pot. Omul ăsta cântărește o tonă.

RÂDE. Efectiv RÂDE. Baiatul ăsta e un psihopat.

Începe sa își miște mâna liberă pe corpul meu, în jos pe talie.

'Fii o fată bună pentru mine, Maeve, și nu te opune." Și și-a lipit gura lui de a mea.

Mă sărută

Plâng. Plâng. Plâng.

Îmi vine să vomit. Îi miroase respirație extraordinar de urât.

Mi-e scârbă. Mi-e scârbă de el, de vorbele lui, de atingerile lui. Mi-e scârbă de mine. Pentru că las să se întâmple una ca asta.