21

52 5 1
                                    

Mă ținea în brațe și eu aveam mâinile pe unerii lui, voiam să ne sărutăm, dar intervine mama.

-Bun băieți! E timpul să tăieți tortul, sper că nu ați uitat!
-Da, mamă, dar noi eram acum în-spun iritat dar nu apuc să termin că mă întrerupe grăbită.
-Super dragule! Haideți.
-Uh! Haide Clay. Spun luându l de mână.
-De parcă aveam de ales....

   Am luat cuțitul și am tăiat o felie de tort împreună, pe care tot împreună am mâncat o.
   A fost o zi minunată, dar abea așteptam să ajung acasă, anxietatea mea nu vrea să mai vorbesc cu lumea, plus că mă dor picioarele de mor.

-Mai avem puțin și plecăm acasă dulceață. Îmi șoptește la ureche, jur că nu mai pot cu poreclele astea.
-Mda...în fine... Spun roșu ca o căpșiună.
-De ce te si întoșit așa? Spune punându și mâinile în jurul taliei mele.
-Uh...dă mi drumul.
-Nu. Ești soțul, acum ai numele meu, ești doar al meu și nu îmi poți spune ce să fac.

  Eh, ăsta a fost momentul când am simțit că mor, mi s au înmuiat picioarele și nu am mai putut să leg niciun cuvânt.

-Eu...uh...da... Spun întorcându mă cu fața la el și punându mi capul pe pieptul lui. Mă simt dominat total, dar....îmi place, cu așa soț nu mai am nevoie de nimic.

Au mai trecut câteva ore, mai eram decât eu, Clay, ai mei și ai lui.

-Păi, am mai rămas doar noi. Spune mama. Mergem acasă? Ce ziceți?
-Sunt total de acord cu tine, iubito. Plecăm?
-Da, sunt foarte obosit. Spun eu lăsându mi capul pepieptul lui Clay și luându l în brațe.
-Da, nu mai rezistă mult somnorilă. Spune Clay punându și mâna pe capul meu. Ne mai vedem și altă dată!
-Mhm! Spune mama lui.

    În sfârșit acasă, doar cu Clay, și nimeni alcineva, noi doi, singuri acasă. Eu sunt în dormitor, iar Clay face ceva de mâncare, adică pe bune, cine nu facd mâncare la 4 dimineața? Mă ridic din pat și ma duc la el în bucătărie, dar ce să vezi, prea iubitul meu soț gătește doar în boxeri, cam prea îmbrăcat, nu?

1970 || dnfUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum