viața se schimbă radical...

Cap 1

O zi obișnuită în frumoasa mea țară, Australia. Era abia ora 9:00 dimineață și eu cu numeroasa mea familie avem zbor către Coreea la ora 12. Evident că la cât de punctuali suntem(uni că alți nu) trebuie sa prindem zborul.

Mă numesc Chaeyoung, dar mi se spune Rose, Rosie, Pasta. Am 17 ani, am un cățeluș pe nume Hank și de curând am început sa merg la diferite ședințe foto pentru brand-uri și m-am apucat chiar și de cântat spre surprinderea mea. Avem un prieten care deține o agenție în Coreea și mi-a spus ca dacă chiar îmi doresc sa dau o audiție ca să intru într-o trupă să nu ezit. Și așa arăt eu

Nu prea am prieteni decât cei de la școală și nici nu prea sunt interesata de multe lucruri pentru că îmi văd de viata mea și respect pe oricine.

M(mama): bună dimineața!
R(rose): Neața și ție!
M: să te pregătești pentru plecare că deja e târziu :)
R: sunt gata mama! Trebuie doar să mă îmbrac și să îmi fac skincare-ul de dimineață și putem pleca :)))
M: și trebuie să si mânânci
R: îmi iau ceva pe drum stai liniștită
M:să te pregătești și să cobori
R: yes sir!

Am fost repede la baie și mi-am făcut rutina și mi-am făcut un make-up simplu

Iar outfit-ul era așa

Am coborât și am ieșit direct pe ușă și ne-am urcat în mașină pentru a ajunge la aeroport.

M:sper ca nu ți-ai uitat nimic
R: mi-am luat tot ce îmi trebuie
A(alice sora mea): poate o sa îți faci și tu un iubit :)))
T(tata): poate chiar pe Jimin
R: Tata! Jimin nu se uită la așa o fată ca mine plus că nu își caută iubită.
M: iubire nu ști când se poate întâmpla asta 🤭
R: fiți seriosi 🙄

Da. Eram o fană a Kpop-ului și adoram orice când venea vorba de ei și de lucrurile pe care le făceau. Trupa mea preferata era chiar BTS și îmi bias-ul meu era chiar Jimin. Având în vedere ca m-am întâlnit odată cu el la New York, dar nimeni nu știe de chestia asta și nici nu vreau sa știe, am vorbit puțin cu el, dar nu mult că se apropiau fani și nu mai aveam cum, dar am rămas prieteni buni de atunci și mai vorbeam din când în când pe whatsapp rareori fiindcă era prea ocupat și la fel și eu.

Am ajuns la aeroport și ne-am dus chiar la avion. Nu după mult timp am și decolat și însfarsit am mâncat și eu micul-dejun care s-a făcut prânz. Nu prea mănânc eu ca să spun vai de mine, dar măcar sa fie ceva ca să nu mor de foame. Sincer îmi place să mânanc și nu înțeleg de ce nu fac asta. Poate ar trebui sa îmi dau drumul mai mult și sa mănânc.

Treceau orele foarte repede ceea ce eu tot drumul am dormit și nu simțeam absolut nimic. Mă simțeam ca în patul meu și atât de confortabil era încât nu mai auzeam nimic din jurul meu. 

Heyyy. După atâta timp în care nu am postat absolut nimic și cărțile mele tot în desfășurare stau, m-am decis sa mai fac încă una 😸. Evident ca nu o sa dea roade, dar măcar încerc.
Sper ca va-ti petrecut de revelion și că ați întrat în noul an cu multe bucuri și daruri. Va pupicesccc:)) 🤍